2014_05_17_Steven Pinker_puzzle_

Steven Pinker_puzzle_

 

Imi imaginez ca nu te-ai intersectat cu ideile din articolul anterior:

KNUT_SAS_2014_05_16_Steven Pinker_interviu_

Dar nu-i bai, pentru ca ne reintalnim aici cu unele dintre ele.

Cum raspunde Pinker gazetarului de la Harvard la intrebarea:

 If you were trying to get someone interested in this field today, what would you say?”

Pinker raspunde cu retorica: “What could be more interesting than how the mind works?”.

Intr-adevar,ce poate fi mai interesant decat mintea!

Steven Arthur Pinker, dupa cum stie orice student (care nu-si pierde timpul la cursuri, ceea ce nu inseamna in mod necesar ca nu studiaza), are o carte, o capodopera, aproape coplesitoare ca volum de informatie stiintifica, publicata in 1997. Titlul cartii este, surpriza, “How the mind works?”. Din surse sigure stiu ca acest volum nu se afla la bibliografia cursurilor de psihologie generala. (sper sa fi fost inselat de surse)

“Also, I believe that psychology sits at the center of intellectual life

Gresesti, domnule Pinker. In ceea ce ne priveste, pe la noi pe aici, cu unele exceptii, psihanaliza si psihologia mumbo-jumbo reprezinta miezul vietii intelectuale. Multi oameni neinformati isi cultiva abilitati si calitati personale, isi imbogatesc cunoasterea, participand la ateliere si programe abramburistice (based on nothing, cel mult bazate pe dovezi anecdotice) si lecturand carti de literatura psihologica nonstiintifica.

Odata lamurita akena aborigena a vietii intelectuale, Pinker ne (mai) precizeaza si una din directiile in care se indreapta psihologia:

“…it looks to the biological sciences, to neuroscience, to genetics, to evolution.

In facultatile de profil – de la noi – se predau cursuri cu topici din biologie, neurostiinte, genetica si evolutionism? Cu unele exceptii, NU ! Psihologiile predate in facultati sunt aproape goale, concentrate in jurul unui psihism (suflet) inefabil. Marea parte din psihologia academica romaneasca pare a fi intoxicata de umanism si transpersonalism care inca (mai) infloresc la noi precum mucegaiul.

Nu-ti imagina ca am ceva cu aceste paradigme de intelegere a domeniului psihologie. Nu ma declar un anti-experientialist, un cognitivist ori behaviorist sau invers in timp ce unii fac prozelitism si se polarizeaza naiv in tabere de umanisti-experientialisti, cognitivisti, transpersonalisti, jungieni, freudieni si altele asemenea. Se pare ca psihologii au taberele lor in functie de scoala de gandire in care si-au facut formarea profesionala.

Nu ma identific cu asemenea tabere, deoarece nu ma pasioneaza prozelitismul si, cu atat mai putin, dogmatismul majoritatii acestor scoli. Mai mult, istoria psihologiei sugereaza o atitudine esential diferita in studiul si practica psihologica. Insa, ma tem ca putini sunt aceia care au habar de istorie in acest domeniu. Asa ca, sa ne reamintim cateceva.

Revolutia cognitiva a inceput in State in anii 50-60, reintroducand in psihologia americana, drept obiect de studiu, mintea (cognitia sau procesele mentale) intr-o noua paradigma: procesarea informatiei. Cum adica l-a reintrodus? Inseamna ca, in prealabil, cineva (un grinch) a eliminat mintea din studiul psihologiei. Cine? Da, behaviorismul, care a fost un fel de Grinch in psihologie. Inainte de aparitia sa, cercetarea stiintifica a mintii a inceput in secolul 19, desi nu exista o disciplina numita psihologie cognitiva sau, macar, o psihologie.

John B. Watson a fost grinch-ul care a edificat scoala de gandire behaviorista in psihologie. Primul pas a fost un articol publicat in 1913 in Psychological Review cu titlul “Psychology as the Behaviorist Views It”.  Watson precizeaza metoda si scopul psihologiei in viziunea sa:

“The behaviourist views psychology as a purely directive experimental-branch of natural science. Its theoretical goal is the prediction and control of behavior.”

Dupa cum stie orice student mai acatari, Watson respinge introspectionismul ca metoda si elimina constiinta din topicile de studiu si recomanda ca obiectul de studiu sa fie doar comportamentul observabil. Mintea sau procesele cognitive nu sunt “obiecte” accesibile psihologiei, deoarece nu au o realitate observabila. Acesta a fost inceputul unei perioade de masuratori comportamentale. Fara minte (sau suflet), da. Pe masura ce behaviorismul a devenit o forta, atentia psihologilor s-a mutat de la intelegerea mintii prin deducerea proceselor mentale in baza comportamentelor catre intelegerea comportamentelor in termeni de relatie stimul-efect.

Tot prin anii 60 apare o a treia forta in psihologia americana. Parintele ei spiritual este considerat Abraham Maslow adesea asociat, indeosebi in cultura psihologica populara, cu o anume piramida imprumutata post-mortem de la vreun faraon egiptean. Psihologii umanisti intentionau sa inlocuiasca cele doua forte principale ale psihologiei: behaviorismul si psihanaliza.

Psihologia umanista era o reflectare a nemultumirii specifice unui zeitgeist manifestat vizavi, in general, de materialismul culturii occidentale si, in particular, de artificialitatea in intelegerea mintii umane. Pentru reprezentantii psihologiei umaniste, behaviorismul era o abordare obtuza, mecanica si sterila a fiintei umane. Animale si masini?! Este profund dezumanizant, considerau ei. Unde este sufletul? Unde sunt calitatile pozitive, resursele psihologice, aspiratiile, valorile umane? Nicaieri in behaviorism sau psihanaliza freudiana.

Intr-o lume avida dupa suflet si experiente constiente magnifice a inflorit miscarea umanista in psihologie. In avantul ei, as zice copilaresc, a omis ca o disciplina stiintifica se contruieste, in principal, prin observatia empirica (structurata) si metoda experimentala.

Suprasaturati de masuratorile behavioriste au adoptat in studiile lor metoda calitativa si au neglijat, chiar dezavuat, metoda cantitativa. Aceasta impulsivitate a impins urgent psihologia umanista (mai ales, transpersonalismul) in afara comunitatii academice americane, eminamente orientata catre cercetare stiintifica. Psihologia in versiunea umanista nu oferea comunitatii academice o psihologie evidence-based sau o psihologie care sa functioneze in baza unor evidente concrete si masurabile, deoarece aproape nimeni nu ofera fonduri pentru experiente sufletesti, invizibile si efemere.

In acest context, pe larg expus aici, a luat avant revolutia cognitiva devenind curentul principal in psihologia americana, deoarece a reusit sa integreze metodele behavioriste cu cele fiziologice si, ulterior, neuropsihologice (anii 80-90), intr-o noua paradigma, cea a procesarii informatiei, orientata catre studiul mintii (cognitiei) si nu doar a comportamentelor. Astfel, psihologia a beneficiat de un salt calitativ in cunoasterea stiintifica, incepand cu anii 60. Iar psihologia umanista a intrat treptat intr-un con de umbra (exilata din marile universitati si practicata pe ici-colo, indeosebi in consiliere) in mai putin de doua decenii de la nasterea ei. Desi nu a prins radacini solide premisele ei salutare au ramas, au dospit douazeci de ani, si au inflorit in anii 90 in ceea ce s-a numit psihologie pozitiva. Eh, da, amice, doar ca aceasta psihologie a inflorit (nu doar ca a prins radacini in comunitatea academica), deoarece foloseste metoda empirica, cantitativa (nu doar calitativa), abandonata sau neglijata de entuziastii psihologiei umaniste (ulterior, transpersonale).

Revenind la Pinker, el isi continua raspunsul oferind si cealalta directie in care priveste psihologia moderna:

But in the other, it looks to the social sciences and the humanities. Societies are formed and take their shape from our social instincts, our ability to communicate and cooperate. And the humanities are the study of the products of our human mind, of our works of literature and music and art.”

Daca ne intoarcem pe plaiuri mioritice, in ce masura psihologia academica romaneasca urmeaza aceste doua directii, de altfel, evidente, daca urmaresti cat de cat progresul stiintific in domeniul psihologiei, ca urmare a interactiunii fecunde cu alte discipline stiintifice te las pe tine (student, licentiat sau consumator de psihologie) sa apreciezi.

 

#

Articol preluat de la:  www.sasseramis.ro

Accesat: Noiembrie.2015

#

KNUT_SAS_Psihologie stiintifica