Cum sa fii un detector de minciuni

 How to Be a Lie Detector – Cum sa fii un detector de minciuni

 

LIE DETECTION – DETECTAREA MINCIUNII

Dupa ce Prim-Ministrul Neville Chamberlain l-a intalnit pe Hitler in 1938,  s-a intors cu urmatoarea impresie/concluzie: “acolo este un barbat in care se poate avea incredere, atunci cand si-a dat cuvantul sau”. (Ekman, 1992).  Aceasta greseala/eroare in a deslusi limbajul trupului avea sa aiba grave consecinte; poate chiar aceasta eroare, in a deduce intentiile adevarate ale lui Hitler, a dus la Al Doilea Razboi Mondial.

In ziua de astazi o putem face mai bine; putem sa nu mai repetam aceasta greseala ? Este realizabil ?

Cercetarile moderne si tehnologiile actuale pot ajuta, iar stiinta detectarii minciunii poate fi perfectionata.

 

Neville Chamberlain la intalnirea cu Hitler in 1938

Foto 1: Neville Chamberlain la intalnirea cu Hitler in 1938

(v. cum arata strangerea de mana si pozitia/atitudinea lor)

 


 

LIES BIG AND SMALL – MINCIUNI MARI SI MICI

In medie mintim de cel putin doua-trei ori pe zi, dar putine minciuni sunt grave. Cele mai multe sunt “minciuni albe”, destinate sa crute sentimentele celorlalti – o parte esentiala a etichetei sociale, a normelor de politete si a bunului simt. (v.filmul lui Ricky Gervais, The Man Who Invented Lying).

Minciunile cu miza foarte mare, care privesc vinovatia si implicarea in cazurile de violenta, de crima si de terorism, urmeaza reguli diferite, modele/tipare diferite.

Exista insa si marile minciuni care ne produc grave prejudicii, cum a fost negarea de catre Hitler a intentiei sale de a invada Cehoslovacia, despre aceste tipuri de minciuni trebuie sa ne ingrijoram; aceste minciuni sunt si cel mai dificil de detectat.

 

Minciuna alba

Foto 2: “Minciuna alba”

 


 

FLOATING WITCHES – PLUTIREA “VRAJITOARELOR”

In timpurile medievale “vrajitoarele” care negau colaborarea/complotarea cu diavolul erau supuse “testului plutirii” (“flotation test”).

Aruncate in apa, “vrajitoarele” erau gasite vinovate si executate in cazul in care pluteau (se stie ca in acele timpuri foarte putine persoane stiau sa inoate).

Daca “vrajitoarele” se scufundau in apa erau declarate nevinovate, dar de cele mai multe ori aceste persoane se inecau.

Utilizarea tehnicii “waterboarding” (simularea inecarii) pentru interogarea suspectilor de terorism este o reminiscenta (un atavism) a acestei proceduri de interogare a “vrajitoarelor”.

Evul Mediu sketch "testul plutirii"-"flotation test"

Foto3: Evul Mediu sketch “testul plutirii”-“flotation test”

 


 

THE POLYGRAPH – POLIGRAFUL

Cel mai cunoscut aparat “detector de minciuni”, poligraful,  consta in masurarea/monitorizarea mai multor trasee (“polygraph”) ale raspunsurilor autonome ale organismului la factorii de stres, la “stresori”, cum ar fi conductivitatea pielii, ritmurile respiratorii, rata batailor inimii / pulsul, tensiunea arteriala – puls brahial, puls distal la un deget al mainii, miscari involuntare, tresariri, etc.

Ideea este ca acesti indici fiziologici sunt in afara controlului constient al fiintei umane.

Desigur, o linie de baza/referinta (“baseline”) trebuie sa fie stabilita utilizand intrebari unde raspunsul este cunoscut ca fiind cert adevarat sau cert fals, inainte de a se trece la adresarea intrebarilor critice care au legatura directa cu problematica investigata.

Chiar daca parerile sunt impartite (sunt doar pareri), rezultatele examinarii poligraf sunt acceptate in multe tari si in multe sali de judecata, iar in unele tari sunt luate in considerare coroborate si cu alte mijloace de proba.

Oricum, tehica poligraf este absolut necesara in anchetele judiciare si nu numai. De asemenea, domeniul privat utilizeaza (“in tacere”) poligraful pe scara larga (“fara publicitate”).

 Simularea unei Examinari poligraf ("detector de minciuni")

Foto 4: Simularea unei Examinari poligraf (“detector de minciuni”)

 


 

IN VINO VERITAS ?

Diferite medicamente/substante au fost folosite/testate ca fiind un posibil “ser al adevarului”, in special hipnoticele cum ar fi pentotalul de sodiu si drogurile psihedelice, ex. LSD.

De fapt, aceste substante fac persoanele mult mai sensibile/sugestibile in a produce “prea multe informatii”, cele mai multe fiind fantezii, fantasme, inchipuiri, etc. (v. hipnotismul si tortura)

Chiar daca aparent au un oarecare efect, utilizarea acestor substante nu este nici etica si nici legala in majoritatea statelor civilizate.

Cu toate acestea, se pare ca nu s-a ajuns inca la finalul acestei chestiuni.

Se sugereaza in continuare ca “oxytocina”, care se stie ca ii determina pe oameni sa fie mai increzatori in ceilalti, sa poata fi utilizata si “legal” pentru a intari/spori/cataliza relationarea si efectul de apropiere/atasament cu “politistul bun”, din tehnica de interogare “politistul rau – politistul bun” (“bad cop – good cop”). (Brown, 2006)

 

Benzi desenate cu "serul adevarului"

Foto 5: (vintage) Benzi desenate cu “serul adevarului”

 


 

SPOTTING LIARS – OBSERVAREA/DETECTAREA MINCINOSILOR

Sunt foarte mici variatiile/diferentele in abilitatea oamenilor de a observa/detecta minciuna la ceilalti oameni. (Bond & DePaulo, 2008)

In general, la persoanele neantrenate (!?) rezultatele au o precizie/acuratete in jur de 53%, ceea ce este foarte putin mai mult decat probabilitatea/sansa medie de 50%-50% (“the flip of a coin”); se pot gasi totusi aici cateva persoane care dau dovada de viclenie.

Formarea/training-ul nu imbunatateste performantele in acest domeniu; chiar le poate diminua pentru ca-i face pe oameni supra – increzatori (“overconfidence”), aroganti in a crede ca pot observa/detecta minciuna.

Capacitatea de a observa/detecta minciuna se pare ca nu are legatura, nu relationeaza cu inteligenta sau capacitatile/abilitatile emotionale, empatice.

Cu toate acestea, in mod sigur mincinosii experimentati tind sa fie cu mult mai buni in a observa/detecta minciuna la ceilalti.

(“it takes one to know one”). (Wright et al, 2012)

 

Scena din filmul "LIAR, LIAR" cu Jim Carrey

Foto 6: Scena din filmul “LIAR, LIAR” cu Jim Carrey

(Mincinosul mincinosilor)

 


 

GOOD LIARS – MINCINOSII “BUNI”

Exista multe diferente/variatii in abilitatile mincinosilor. Exista mult mai multe diferente/variatii in abilitatea de a minti, decat in abilitatea de a observa/detecta minciuna.

Mincinosii “buni” tind sa fie “tari” in machiavelism/rautate si auto-control/monitorizare; de regula acestia sunt foarte buni actori.

Unii dintre acestia au succes/reusesc pentru ca le lipsesc emotiile, cum ar fi vina / sentimentul de vinovatie care ar putea sa-i indeparteze de minciuni; unii ajung chiar sa-si creada propriile minciuni.

Psihopatii infractori au un risc foarte mare de recidiva, dar au mai mult decat dublu sanse (si chiar primesc) decat colegii non-psihopatii, sa fie eliberati inainte de termen, sa primeasca eliberarea conditionata inainte de termen, doar pe baza unui interviu specific. (Porter & ten Brinke, 2010)

 O.J. Simson in scena cu "Manusa" de la vestitul sau proces

Foto 7: O.J. Simson in scena cu “Manusa” de la vestitul sau proces

 


 

TRUSTWORTHY FACES – FETE DE “INCREDERE”

Persoanele care au trasaturi faciale (fizionomice) feminine, cum ar fi tenul moale/matasos, ochii mari, gura mare si o infatisare fericita (“happy look”) sunt judecate/categorisite ca fiind cu mult mai de incredere (“more trustworthy”) decat acele persoane care au trasaturi/aspect de macho/barbatesti (“macho looks”), cum ar fi o fata dura, sprancene stufoase/ingrosate, un maxilar puternic/proeminent sau un aspect furios/fioros.

Aceste trasaturi afecteaza extrem de mult deciziile juratilor/juriului, precum si deciziile, sentintele judecatorilor.

De obicei, acest lucru este nedrept, desi stereotipurile si prejudecatile nu sunt in intregime nefondate. In anumite limite, trasaturile masculine chiar ii fac pe oameni sa fie mai putin de incredere (“less trustworthy”). (Sirrat, 2010)

Gordon Brown

Foto 8: Gordon Brown (a),

digitally altered to be more (b) and less (c) trustworthy.

 


 

ILLUSTRATORS – MISCARI DEMONSTRATIVE / ILUSTRATIVE (GESTICA)

Gesturile denumite “illustrators”, ilustrative, demonstrative, (cum ar fi deschiderea mainilor pentru a descrie ceva mare), sugereaza implicarea emotionala si intaresc ceea ce se spune prin vorbire/limbaj, prin urmare sugereaza sinceritatea.

Mana dominanta pare sa fie mai mult folosita in ilustrarea emotiilor pozitive (fapte “bune”), iar mana nedominanta pare sa fie mai mult folosita in ilustrarea emotiilor negative (fapte “rele”).

Minciuna tinde sa fie asociata cu reducerea gesticii specifice de intarire/ilustrare a spuselor, (supra-controlul limbajului trupului) obervandu-se si fiind mult mai evident mai ales cand se compara comportamentul gesticular “normal” al individului, dar atentie din nou: aceasta regula se pare ca poate sa nu fie valabila atunci cand miza este foarte mare.  (Porter & ten Brinke, 2010)

Cand gestica mainilor este in neconcordanta/contradictie cu ceea ce se spune verbal/oral, atunci se spune ca acest fapt/lucru este un puternic semn de minciuna.

Barack Hussein Obama al II-lea

Foto 9: Barack Hussein Obama al II-lea

 


 

MICRO-EXPRESSIONS – MICRO-EXPRESII FACIALE

Charles Darwin a observat ca mimica faciala generata de emotiile trecatoare/rapide, uneori se arata/manifesta extrem de rapid printre alte expresii faciale, in ciuda incercarilor de a le ascunde, pentru a nu se devoala adevaratele emotii/intentii.

Paul Ekman (2003) a efectuat cercetari cu privire la caracteristicile expresiilor faciale aferente unor emotii variate si modul in care acestea pot aparea ca micro-expresii nepotrivite si astfel sa tradeze minciuna sau adevaratele intentii.

Aceste expresii trecatoare/rapide, adesea detectabile doar la reluarea cu incetinitorul a inregistrarii video (“only by slow-motion video”), pot trada emotii pe care individul incearca sa le ascunda.

De asemenea, absenta emotiei adecvate (de ex. durerea, suferinta la pierderea/disparitia/decesul unei persoane), pot spune acelasi lucru (adica sa tradeze emotii pe care individul incearca sa le ascunda).

Ekman ofera ca exemplu marturia lui Kato Kaelin in apararea lui O.J. Simpson. Desi a incercat sa farmece/impresioneze procurorul (a se face placut), a avut scapari (“glimpses”), adica micro-expresii rapide caracteristice pentru dezgust si manie.

Impresionanta munca a Dr.Ekman sta la baza/originea personajului principal “Dr Cal Lightman”, un expert in micro-expresii si in limbajul trupului, care ajuta/asista fortele de ordine/politie, in serialul TV  “Lie To Me”.

Sistemul/procedura de “citire” a expresiilor faciale ale emotiilor a fost dezvoltat de Dr.Ekman pe baza cercetarilor sale aprofundate; acest sistem are o larga scara de aplicare fiind foarte bine cunoscut si utilizat intens pe scara larga;  de asemenea, acest sistem este baza pentru “Dr Cal Lightman” din “Lie To Me”.

Acest sistem este criticat pentru lipsa de validare empirica (stiintifica) si mai ales pentru aparatia deseori a subiectilor falsi – pozitivi (persoane sincere care sunt etichetate eronat ca fiind nesincere/micinoase).

Actorul Tim Roth in rolul “Dr Cal Lightman” din "Lie To Me".

Foto 10: Actorul Tim Roth in rolul “Dr Cal Lightman” din “Lie To Me”.

 


 

EMOTIONAL LEAKAGE – SCAPARI ALE EMOTIILOR

Porter si ten Brinke (2010) spun ca sistemul micro-expresiilor a fost prematur acceptat ca un sistem de detectare a minciunilor, tocmai pentru ca ii lipseste o evaluare adecvata a aparitiei falsilor-pozitivi (insemnand ca micro-expresiile apar destul de des si in declaratiile oficiale/penale, care sunt categoric sincere/adevarate); (chiar daca tot ei sustin si ca uneori fata tradeaza emotiile adevarate, mai ales atunci cand emotiile nepotrivite strapung fatada/masca sociala).

Cu toate acestea, exista suport experimental pentru acest sistem, pentru aceasta idee/teorie a micro-expresiilor.

Hurley si Frank (2011) au aratat foarte clar ca subiectii mincinosi isi pot controla mai putin / in mai mica masura, dinamica sprancenelor si a zambetului, decat subiectii sinceri, decat persoanele care spun adevarul. De asemenea, subiectiilor li s-a cerut sa spuna adevaruri si miciuni, iar in acest timp sa isi controleze miscarile fruntii si zambetele; astfel au demonstrat ca atunci cand spun minciuni, subiectii sunt mai putini capabili de acest lucru, adica mincinosii isi controleaza in mai mica masura miscarile fruntii si zambetele.

[ Este cunoscut cazul lui Kim Philby – “the third man” – care pe parcursul declaratiilor, inregistrate audio-video, in timp ce nega cu indarjire ca ar fi spion sovietic/rus, nu isi putea opri “un ranjet” – “a smirk”. ]

In acelasi timp Porter si Brinke (2008) au demonstrat ca persoanele carorora li s-a cerut sa priveasca imagini cu incarcatura emotionala, dar sa raspunda/manifeste cu expresii faciale improprii/contrare, au afisat si micro-expresii contrare/opuse expresiilor faciale majore  (adica micro-expresiile erau in concordanta cu imaginile).

In ciuda tuturor celor descrise aici, in ciuda acestor scapari emotionale prin aceste micro-expresii, observatorul/intervievatorul neantrenat, se situeaza doar la 51%-52% rata de succes, ceea ce este cu foarte putin peste sansa probabilistica de 50%-50% (“the flip of a coin”), in a judeca/aprecia care expresie emotionala faciala este corecta.

Tracie Andrews

Foto 11: Tracie Andrews

si-a injunghiat logodnicul pana acesta a murit.

Apoi Tracie Andrews a fabricat/inventat/scornit o poveste despre un atac, care ar fi avut loc asupra lor, din cauza furiei / violentei rutiere (“road rage attack”).  Apelul/aparitia TV arata un rol bine jucat de durere, primejdie si suferinta, dar cu flash-uri de furie/manie care se intrepatrund, aceste scapari oferind indicii despre capabilitatea sa de a comite fapta/crima (de a arata de ce este in stare).

 


 

SMILES “FAKED VS FELT” – ZAMBETE “FALSE VS SINCERE”

Expresiile faciale care sunt prefabricate/prefacute sunt diferite de cele care sunt spontane, sincere si sunt “simtite” (pleaca de la emotii sincere, de la “simtaminte” sincere, neprefacute).

De exemplu, un zambet fals/prefacut poate fi detectat pentru ca lipseste implicarea/miscarea ochilor. (Ekman et al, 1988)

Un zambet sincer/original include/implica si contractia muschilor din jurul ochilor producand acele riduri/cute, cunoscute sub denumirea de “laba gastii”-din.rom, “piciorul ciorii”-din.eng. [“crow’s feet” wrinkles].

Zambetele false este mult mai probabil sa duca la aratarea/vederea dintilor de jos, (o gura mica/stransa), sa duca la includerea elementelor specifice emotiilor negative, cum ar fi furia/mania sau teama; de asemenea zambetele false sunt de cele mai multe ori asimetrice. (Gosselin et al, 2010)

Oricare ar fi diferentele dintre aceste zambete, false sau sincere, actorii buni/calificati (dar si alte persoane … ) sunt apti/capabili de a produce/arata zambete “naturale”, care evoca sentimente/emotii de bucurie/fericire. Acestia se gandesc, se autosugestionaza, si se inconjoara, in mintea lor, de sentimente/emotii de bucurie/fericire, provocandu-si o stare asemanatoare cu transa hipnotica autoindusa.

Expresiile faciale inventate/nascocite sunt diferite de cele care sunt spontane.  Zambetele sincere includ ridarea din jurul ochilor si obrajilor.  Zambetele sincere genereaza mult mai multa empatie, simpatie si incredere la persoanele cu care se intra in contact, in relationare.

Actorul Charlie Sheen

Foto 12: Actorul Charlie Sheen;

Un foarte bun actor cu un zambet pe masura talentului

 


 

EYE MOVEMENTS – MISCARILE OCHILOR

Exista credinte populare care spun ca mincinosii isi ascund privirea din cauza rusinii.

Aceasta este o concluzie, o credinta eronata, pentru ca este usor de ocolit, de evitat; in ziua de azi, mincinosii, este mai mult decat probabil, sa te priveasca direct in fata, ba chiar sa se holbeze direct la tine (in mod sigur si in istoria omenirii se intampla asta).

Unii sustinatori ai “programarii neurolingvistice” sustin, clameaza, ca minciunile sunt tradate/desconspirate de directia miscarilor oculare ale unei persoane, atunci cand aceasta se pregateste/gandeste sa raspunda la o intrebare.

Aceasta teorie sustine ca daca persoana se uita in stanga-sus este un indiciu de sinceritate, pentru ca face apel la memoria reala, originala,  si ca daca persoana se uita in partea dreapta este un indiciu de minciuna, pentru ca este “chemata” “partea creatoare” a mintii pentru a fabrica o minciuna.

Din pacate pentru ei, dovezile experimentale obtinute in cercetarile de data recenta, nu confirma aceasta teorie. (Wiseman et al, 2012)

 

In schimb, monitorizarea/urmarirea computerizata a miscarilor oculare – Computerised eye trackingeste cu mult mai promitatoare.   Prin aceasta tehnica/procedura, de analiza computerizata) se compara tiparele miscarilor oculare de pe timpul intrebarile critice si ale raspunsurilor aferente,  cu tiparele de baza – “normale/neutre” – ale persoanei monitorizate. Rezultatele reportate ale cercetarilor indica un procent de acuratete de 82% la suta ! (Bhaskaran et al, 2011). Foarte promitator !

82 % acuratete confirmata stiintific in separarea/deosebirea persoanelor nesincere de persoanele sincere. Dar atentie ! Doar prin compararea computerizata si prin calculul digital al tiparelor intre linia de baza, tiparul normalitatii, si modalitatea/tipologia miscarilor oculare la intrebarile si raspunsurile critice. Fara  sabloane de genul stanga-sus si dreapta-jos, ci creand un sistem de referinta personalizat, specific fiecarui individ.

Avand in vedere evolutia si imbunatatirea fireasca a oricarei tehnologii, se pare ca vom mai auzi foarte curand de aceasta tehnica.

 

Computerised eye tracking - acuratete 82% !

Foto 13: Computerised eye tracking – acuratete 82% !

 


 

STRESS SIGNS – SEMNE DE STRESS / DISCONFORT

Semnele stresului emotional (!?) pot fi observate chiar si fara poligraf in semnele corpului, cum ar fi: inrosirea fetei, clipitul des, transpiratia abundenta, uscarea gurii (sorbitul des al apei).

Aceste semne ar putea indica minciuna, dar sunt mult mai multe alte motive pentru care o persoana resimte stresorii, anxietatea si presiunea cand trebuie sa vorbeasca in public (prezentare, examen, etc.) sau cand este supusa unui interviu intens de angajare, sau cand este supusa unui interogatoriu judiciar cu miza mare, iar aceste considerente de factori stresori si impactanti ar trebui sa fie in primul rand luati in considerare.

Deci aceste semne, nu pot fi suficiente prin ele insele.

Acelasi lucru este valabil si pentru asa zisele semne de auto-linistire, cum ar fi incrucisarea bratelor peste piept, sau atingerea fetei, sau acoperirea ochilor.

Rata de clipire (a ploapelor) a fost dovedita a fi mai scazuta la multe persoane care spun miciuni (acesta este un alt exemplu de supra-control).

Acelasi rationament este aplicabil si in situatia, care ar fi subliniata mai ales de catre “Dr. Cal Lightman”, de absenta unei atitudini conforme/asteptate, de manifestare a durerii/suferintei in imprejurari de disparitie/deces a unei persoane apropiate.

Exemplificarea semnelor descrise

Foto 14: Exemplificarea semnelor descrise

(probabil de catre un actor)

 


 

LIP PRESSING – BUZE STRANSE

Strangerea buzelor (micsorarea gurii) este asociata cu minciuna, (DePaulo & Morris, 2004), probabil pentru ca reprezinta frica/teama de a nu scapa pe gura anumite vorbe/relatari/descrieri, care ar fi de preferat ca ceilalti sa nu le afle/auda (a se pune fermoar buzelor).

Inghitirea/sugerea buzelor la interior de obicei insoteste preocuparea, gandurile si incertitudinea cu privire la ceva anume, de obicei la un rezultat, la un deznodamant care se anunta nefast, nefavorabil persoanei.

Un politruc “buttoning the lips”

Foto 15: Un politruc “buttoning the lips”

 


 

THE PINOCCHIO EFFECT – EFECTUL PINOCCHIOO

Similar, atingerea nasului se spune ca indica minciuna, dar in egala masura poate insemna doar un simplu disconfort.

Hirsch & Wolf (2001) au numit acesta Efectul Pinocchio, deoarece, dupa cum sustin ei, apare din cauza unui tesut erectil aflat/situat in nas, iar acesta cauzeaza iritatie/disconfort si apare senzatia de mancarime si nevoia stringenta de scarpinare.

Bill Clinton a fost observat atingandu-si nasul cu o frecventa mare, mult mai mare decat de obicei, in timpul declaratiilor – sustinerilor prin care nega relatia sexuala cu Monica Lewinsky. Mai apoi aceste declaratii s-au dovedit nesincere/mincinoase.

S-a observat ca acesta isi atingea nasul concomitent cu momentul unei vorbe/sustineri nesincere/mincinoase.

Scena a devenit celebra.

Bill Clinton si celebrul scarpinat al nasului

Foto 16: Bill Clinton si celebrul scarpinat al nasului,

iar privirea/expresia doamnei Hillary Clinton … PRICELESS !!!

 


 

VOICE STRESS ANALYSIS – ANALIZA STRESULUI DIN VOCE

Stresului din voce i-a fost atribuit valoarea de semn al minciunii, de indiciu al nesinceritatii. Astfel, multe aplicatii informatice ale calculatoarelor, precum si ale aplicatiilor terminalelor de telefonie mobila, pretind ca detecteaza minciuna prin analizarea unor mici variatii/tremuraturi (“micro-tremors”) din vocea persoanei atunci cand aceasta spune o minciuna, un neadevar.

Daca acest lucru ar fi dovedit/demonstrat ca fiind adevarat, ar fi extrem de util deoarece ar putea fi aplicat in timp real in timpul unei conversatii telefonice sau in analizarea unei inregistrari ale unor dicutii sau raspunsuri ale intrebarilor din timpul unui interviu.

Din pacate, studiile stiintifice sugereaza ca validitatea este slaba/mica.

De exemplu, masuratorile stresului din voce la consumatorii de droguri, ale declaratiilor prin care neaga consumul, comparate si validate/invalidate prin analiza probelor de urina, arata ca rata de acuratete este in jur de 51%, ceea ce este de fapt sansa probabilistica de 50%-50% (“the flip of a coin”), in aprecierea/judecarea  declaratiilor cu privire la consumul de droguri.

(Harnsberger et al 2009)

Pana la urma, in cel mai bun caz, se poate detecta stresul din voce, emotia persoanei, nu neaparat minciuna/neadevarul.

Diagrama VSA - micro-tremors

Foto 17: Diagrama VSA – micro-tremors

 


 

THERMAL IMAGING – IMAGINI TERMALE / TERMICE

Imaginile termale, tehnologia termo-viziunii, a fost folosita initial pentru a detecta persoanele cu febra din aeroporturi. Acum se fac cercetari si experiemente pentru a folosi aceasta tehnologie ca un ajutor in procedeele de detectia minciunii. (Warmelink, 2011)

S-a constatat de catre practicienii din aeroporturi ca atunci cand pasagerii mint in legatura cu planurile lor de calatorie, temperatura pielii din jurul ochilor creste semnificativ (in comparatie cu cei ce spun adevarul, a caror temperatura a fetei ramane neschimbata). Acum tehnica este folosita pe aeroporturi ca si “detector de minciuni”.

Bazandu-se pe acestea constatari a fost posibil sa se identifice 64% dintre cei se spun adevarul si 69% dintre cei ce spun minciuni.

Cu toate acestea, deciziile personalului care opereaza aceste interviuri in aceste situatii, au fost mai precise, bazate doar pe instinctele si pe experienta acestora – 72% pentru sinceri si 77% pentru nesinceri – deci informatiile de la imaginile termale nu au adaugat nimic in plus. (Warmelink, 2011)

Prin urmare, se poate spune ca singurul avantaj al camerei de termo-viziune este ca poate opera singura si procesul poate fi automatizat.

Exemplificarea imaginii obtinute prin termo-viziune

Foto 18: Exemplificarea imaginii obtinute prin termo-viziune

 


 

LIES IN THE BRAIN – MINCIUNILE DIN MINTEA UMANA

Din moment ce minciuna isi are originea in mintea umana, fMRI (functional magnetic resonance imaging) a fost testata si s-au facut experimente, pentru ca minciuna sa fie captata/detectata “la sursa” (cu ajutorul fMRI).

Teoria spune ca pentru a spune adevarul se necesita doar o activitate de memorie, in timp ce pentru a spune o minciuna – procesul este cu mult mai complicat.

Mincinosul trebuie ca mai intai sa-si suprime/elimine adevarul din minte, iar apoi sa-si imagineze un scenariu (evident ceva nereal); toate aceste activitati vor implica/solicita cu mult mai mult activitatea din lobul frontal (si probabil parietal) al creierului.

Au fost facute afirmatii si sustineri ca aceasta tehnologie are o acuratete/precizie de 80%÷90%.

Cu toate acestea, tehnologia este greoaie, foarte scumpa si nu se intrevad posibilitati, deocamdata, pentru a avea o utilizare practica cu finalitate utila pentru salile de judecata. (Spence, 2008; Langleben & Moriarty, 2012)

De asemenea, tehnologia nu este imuna la pacalire/inselare prin auto-stimulare la stimulii neutrii. (Ganis et al, 2011)

fMRI (functional magnetic resonance imaging)

Foto 19: fMRI (functional magnetic resonance imaging)

 


 

PUNE POISONING – PEDEPSIREA OTRAVIRII

Un caz unic in care dovezi din domeniul neurostiintelor au fost utilizate ca probe/dovezi intrun proces de crima, a avut loc in Mumbai (2008).  In acest proces penal Aditi Sharma si iubitul/amantul sau Pravin Khandelwal, au fost gasiti vinovati de uciderea (“conspiracy to kill”) prin otravire a logodnicului ei Udit Bharati, prin punerea de arsenic in mancarea acestuia de la McDonalds.

Procedura EEG a potentialelor evocate (P300) a fost utilizata in conexiune cu paradigma de cunoastere a vinovatiei.

Cu acordul ei, s-au inregistrat EEG raspunsurile sale (P300) la declaratiile critice vs neutre, intr-o paradigma de cunoastere a vinovatiei (“guilty knowledge” paradigm), care a fost inregistrata.

Judecatorul cazului a concluzionat ca acestea au furnizat/dovedit cunoasterea/amintirea experientelor/evenimentelor  incriminatoare (“experiential knowledge”) si ale detaliilor infaptuirii crimei; toate acestea coroborate cu alte dovezi/probe incriminatoare au dus la condamnarea celor doi la detentiune pe viata.

Aditi Sharma

Foto 20: Aditi Sharma

 


 

SPEECH PATTERNS – TIPARE VERBALE – FELUL DE A VORBI

Modelele/tiparele de vorbire/exprimare se modifica foarte mult atunci cand persoanele spun minciuni, atunci cand mint.

De obicei apar cresteri ale repetarilor cuvintelor si ideilor, accentuarea nejustificata/nesincronizata a unei parti din exprimare, dar mai ales apar pauze in vorbire, sincope, nenumarate interjectii si ezitari (Ăăăăăăă…, Hmmm…, s.a.); se vede clar ca persoana “isi cauta vorbele”.

La persoanele care spun minciuni tendinta este ca raspunsul la intrebare sa fie dat putin mai intarziat decat ar face-o de obicei; daca persoana este antrenata in “arta miciunii” nu va face asta, nu va intarzia raspunsurile, dar ceea ce o va da de gol este faptul ca raspunsurile sunt mult prea rapide decat de obicei, se vede clar ca persoana are “raspunsurile pregatite” / are “lectia invatata”.

La persoanele nesincere/mincinoase ritmul exprimarii este mult mai mic/redus, vorbirea este mai inceata, acest lucru dandu-le mai mult timp pentru a-si gandi un raspuns si pentru a fabrica/inventa o poveste, un scenariu.

Ei vorbesc mai putin (“vocabular sarac”) oferind foarte putine detalii/amanunte, ci doar cateva chestiuni nesemnificative, dar care sa poata fi confirmate/verificate (in special detaliile care au legatura cu problematica investigata) in vederea disculparii.

In general au o atitudine ostila/negativa si nu sunt cooperantzi.

Richard Nixon

Foto 21: Richard Nixon

Un presedinte “ganditor/ezitant” in timpul declaratiilor

Afacerea scandaloasa Watergate a dus la demisia sa

 


 

LINGUISTICS – LINGVISTICA

Conform lui Vrij (2008; Vrij et al, 2011), alegerea de catre suspect a cuvintelor/vorbelor si constructia propozitiilor si a frazelor, vor trada/desconspira vina/minciuna, mult mai bine/evident decat limbajul trupului sau atitudinile/expresiile afisate.

Intervievatorii/examinatorii ar trebui sa se focuseze/centreze pe ceea ce spune suspectul, cum spune suspectul, decat pe cum arata acest suspect si ce infatisare are.

Intrebarile deschise, cum ar fi ” Ce ai facut mai exact in ziua de ieri, intre orele 3 pm si 4 pm ?” incurajeaza suspectul sa vorbeasca, sa se exprime si astfel inadvertentele/necongruentele pot fi gasite/expuse cu usurinta.

Persoanele vinovate folosesc mai ales cuvinte oblice, de deviere, decat negari directe si cuvinte tentativa/eschiva, cum ar fi “poate” sau “probabil”;  ei spun lucruri evazive cum ar fi “Am incercat sa-ti spun adevarul” (evitarea implicarii).

O.J. Simpson in timpul declaratiei din proces spunea “Eu sunt singurul care merita sa moara” (confesiune”).

Michael Jackson in mod repetat a negat ca vreodata ar fi “ranit” copilul, dar niciodata nu a negat prin forma ca nu a “molestat” copilul (“hurting” -vs- “molesting”) (evitarea cuvintelor).

Bill Clinton a negat prin forma de exprimare ca nu a avut relatii sexuale cu “femeia aceea” si nu prin forma “sex cu Monica Lewinsky” (“that woman” -vs- “sex with Monica Lewinsky”) (distantarea fata de chestiunea fierbinte).

Folosirea unei variante de exprimare (Expanded contractions – “I did not”, rather than “I didn’t”), pot indica/sugera minciuna.

De asemenea folosirea trecutului atunci cand se face referire la o persoana disparuta “Sotia mea era minunata”, pot duce spre supozitia unei minciuni si a unei implicari in evenimentele critice, dar in acest caz poate indica chiar uciderea sotiei.

Michael Jackson

Foto 22: Michael Jackson

insistand ca el niciodata nu ar face “rau”, sau nu ar “rani” un copil, evitand cuvintele – sa  “molesteze”, “abuzeze”, “violeze”

 


 

COUNTING WORD CATEGORIES – SOCOTIREA CUVINTELOR

Programe informatice (software) au fost concepute pentru a diagnostica minciuna prin numararea/socotirea frecventei anumitor categorii de cuvinte dintr-o declaratie oficiala.

Programul/softul de analiza a textului The Linguistic Inquiry and Word Count (Pennebaker et al, 2007) este bazat pe ideea, pe constatarea, ca declarantii mincinosi folosesc foarte putin sau deloc pronume personale: “eu”, “mie” -(evita responsabilitatea pentru propriul comportament)- si termeni de excludere: “dar”, “nici”, “cu exceptia” -(cuvinte care ar trebui sa descrie ce au facut si ce nu)-, decat declarantii sinceri, si de asemenea folosesc cuvinte care descriu emotii/sentimente negative: “ura”, “tristete”, “lipsit de valoare”, “netrebnic”, “neputincios”, s.a. -(implicand auto-dezgustul, stima de sine scazuta)-.

Acest program/soft este creditat cu o acuratete de 67%, in comparatie cu analiza/judecata umana care are aproximativ 52%.

Analiza lingvistica a profilelor false/nereale ale persoanelor de pe site-urile de intalniri amoroase, a avut cifre similare de 67% (Toma & Hancock, 2012).

Este o abordare promitatoare, dar este necesar ca pe viitor sa fie validata in conditii reale, pe baze stiintifice si metodologii criminalistice.

Counting word

Foto 23: Counting word

 


 

ELEMENTS OF TRUTHFUL TALES – ELEMENTELE  ALE RELATARILOR  VERIDICE

Analiza continutului relatarilor bazata pe anumite criterii [Criteria-Based Content Analysis (CBCA)] ce face de fapt ?   Evalueaza credibilitatea declaratiei prin socotirea numarului de caracteristici ale unei relatari adevarate, care apar in declaratia analizata. Cu cat mai multe criterii sunt atinse, cu atat mai reala este relatarea/declaratia.

Acestea includ – cantitatea de detalii, – detaliile de prisos, neuzuale, neobisnuite, superflue, puerile, incluse/incorporate in context de timp si de loc, -conversatie descrisa prea detaliat, cuvant cu cuvant, -sentimentele subiective, -auto-depreciere, stima de sine scazuta, – admiterea unor lapsusuri, goluri de memorie, -corectii spontane, reamintiri instantanee.

Acest sistem este deja utilizat pe scara larga, este disponibil si pe net in mai multe limbi principale, dar multitudinea de criterii are nevoie de validarea separata a fiecaruia dintre acestea si exista susceptibilitatea ca este nevoie de imbunatatire si perfectionare pentru aceste criterii (Porter & ten Brinke, 2010).

24

Foto 24: Judge Judy – CBS

 


 

INTERVIEWING TECHNIQUES – TEHNICI DE INTERVIU

Vrij et al (2011) sustin ca a minti necesita un efort mental suplimentar, mai mare decat daca se spune adevarul; iar aceste eforturi si interventii care impun o sarcina cognitiva suplimentara vor face ca minciuna sa fie evidenta.

Intrebarile neasteptate/surprinzatoare pot prinde pe picior gresit un suspect care si-a pregatit cu grija o poveste.

I se poate cere suspectului sa-si reaminteasca si sa relateze evenimentele in ordine inversa, iar acest lucru va mari enorm diferenta dintre partile adevarate si cele false ale unei declaratii, ale unei sustineri oficiale.

Un alt truc interesant este sa soliciti suspectului sa faca o schita, sa deseneze scena faptei/crimei, incluzand pozitionarea de persoane in aceasta descriere/relatare. Astfel, se obtin materiale suplimentare care pot fi verificate cu usurinta.

Utilizarea strategica a probelor are de asemenea o relevanta deosebita. Acestea se pot utiliza mai tarziu, dupa ce suspectul si-a finalizat declaratia si povestea lui are deja parti contradictorii.

Dupa cum s-a mentionat deja, tortura si alte metode coercitive sunt ineficiente, pe langa faptul ca sunt ne-legale si ne-etice, mai este cunoscut si ca pentru a scapa de tortura, de durere si de suferinta,  subiectii ajung sa recunoasca orice acuzatie, oricat de nerealista/fantezista ar fi aceasta.

True or false ?

Foto 25: True or false ?

 


 

SUMMARY – REZUMAT -/- CONCLUZII

In concluzie, cele mai multe dintre metodele de detectare a minciunilor (…enumerare…) sufera de lipsa de fiabilitate (“lack reliability”); inca se mai lucreaza la asta. Dar unele tehnici, coroborate cu alte probe/dovezi, au un efect devastator asupra infractorilor, asupra lumii criminale.

Cele mai multe nu sunt admisibile ca probe in salile de judecata ale statelor civilizate, cel putin nu inca si nu toate in toate.

Este adevarat si ca unele tehnici, doua-trei dintre acestea toate, au fost extrem de utile in determinarea suspectilor de a face marturisiri/confesiuni, care apoi au fost confirmate si validate, chiar in timpul anchetelor/interviurilor, si au dus la gasirea si a altor probe/dovezi.

Citirea/interpretarea limbajului trupului/corpului este de asemenea cazuta in desuetudine, contradictorie (“vexed”).

Foarte multe stereotipuri populare/popularizate se dovedesc a fi neadevarate, lipsite de fundamente stiintifice, neconfirmate de practica si lipsite de fiabilitate.

De asemenea, publicitatea care se face in jurul acestor tehnici, da posibilitatea mincinosilor calificati, cu abilititati si interesati in acest domeniu, sa cunoasca si sa combata, sa previna si sa submineze eficacitatea acestor metode de detectare a minciunilor.

Aceasta publicitate a rezultatelor cercetarilor va duce la ineficienta metodelor (chiar daca se pot dovedi bune), pentru ca mincinosii le vor cunoaste si vor sti, vor invata cum sa le ocoleasca, sa le combata, sa le contracareze.

Mincinosii motivati, in anchetele/interviurile cu miza mare, adesea vor evita sa fie agitati, sa arate neliniste, isi vor reduce si minimiza gesturile/miscarea membrelor si ale ochilor si ale ploapelor, dar mai ales il vor privi pe anchetator/intervievator chiar in ochi, il vor privi in fata. Dar chiar aceste eforturi ii vor da de gol in fata unor observatori avizati/initiati/atenti. Trebuie doar un pic de atentie si de grija in abordare si vei abserva asta imediat.

Mincinosul este ca un actor pe scena !

 

Tehnicile care au ca punct de plecare o linie de baza a persoanei (“baseline”), in orice metoda de detectie a minciunii, in orice directie, vor obtine indicatori valizi si validati, vor obtine rezultate cu mult mai bune; (doua-trei tehnici au deja aceste confirmari).

 

Descoperirea caracteristicilor mincinosilor nu ne face doar mai buni in ai detecta pe acestia, dar in egala masura ne face si pe noi toti sa fim mincinosi mai buni.

 

Adrian Prout a marturisit pana la urma ca si-a ucis sotia

Foto 26: Adrian Prout a marturisit pana la urma ca si-a ucis sotia

( aceasta era disparuta de 4 ani )

Marturisirea a fost facuta dupa ce a picat testul poligraf

( a picat testul poligraf de trei ori in anul 2011 ! )

Testul poligraf s-a confirmat si s-a validat

prin descoperirea ramasitelor sotiei sale

insusi Adrian Prout ducandu-i pe politisti si pe jurnalisti

la locul unde a ingropat corpul sotiei sale

dupa ce a ucis-o cu cruzime

 


 

              N.T.

 

Materialul original in limba engleza a fost realizat si prezentat public de catre dl.Prof.Dr. Glenn D. Wilson, la un eveniment al Gresham College din Marea Britanie, in data de 19.februarie.2013.

Referintele/Bibliografia (“References”) materialului cuprind zeci de citari, zeci de lucrari si de autori.

Notele de subsol, referintele, trimiterile la autori si la titluri, linkurile, etc. au fost eliminate temporar din motive subiective/obiective, pentru facilitarea parcurgerii materialului; altfel textul ar fi fost extrem de incarcat. Nu s-a intentionat a se ascunde aceste surse.

Acestea se regasesc in varianta originala in limba engleza. Materialul este disponibil free pe net, in limba engleza, la un click de googleit.

 

Traducerea, adaptarea si prelucrarea in limba romana, a materialului original in limba engleza, este realizata de catre un grup de tineri studenti-masteranzi-internauti de pretudindeni, care doresc sa ramana anonimi.

Prof.Dr. Glenn D. Wilson

Foto 27: Prof.Dr. Glenn D. Wilson

 

Tot respectul si deferenta pentru munca depusa de dl.Prof.Dr. Glenn D. Wilson pentru realizarea materialului original in limba engleza, precum si pentru arta academica cu care a fost prezentat, la evenimentul din 19.februarie.2013, organizat de Gresham College.

Unii dintre noi am fost acolo. Am fost onorati.

Bucurati-va si voi de acest material !

 

Enjoy !