Legea Poligraf in Republica Moldova_Actualizata in 2015

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 269
din  12.12.2008
privind aplicarea testării la detectorul comportamentului
simulat (poligraf)
Publicat : 20.03.2009 în Monitorul Oficial Nr. 57-58     art Nr : 161
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
detector al comportamentului simulat (denumit în continuare poligraf) – mijloc tehnic de înregistrare a parametrilor fiziologici (inclusiv ai respiraţiei, ai activităţii cardio-vasculare, ai sensibilităţii chinestezice a pielii), care permite detectarea comportamentului simulat cu  prezentarea rezultatelor înregistrate în formă analogă şi/sau digitală;
testare cu utilizarea poligrafului – totalitate de acţiuni netraumatizante, inofensive pentru viaţa şi sănătatea omului (incluzînd şi testarea la poligraf), orientate spre verificarea de către poligrafolog a veridicităţii informaţiilor comunicate de persoana testată;
testare la poligraf – parte componentă a testării cu utilizarea poligrafului, incluzînd înregistrarea parametrilor fiziologici ai omului ca răspuns la întrebările puse, la obiectele şi la imaginile prezentate;
poligrafolog – specialist, atestat în conformitate cu cerinţele prezentei legi, care testează la poligraf;
asistent al poligrafologului – persoană special instruită pentru a acorda asistenţă tehnică în timpul testării la poligraf;
persoană testată – persoană supusă testării cu utilizarea poligrafului;
iniţiator al testării – persoană juridică iniţiatoare a testării cu utilizarea poligrafului în cazurile prevăzute de prezenta lege;
testare obligatorie – testare a cărei efectuare este obligatorie pentru iniţiatorul testării şi pentru persoana testată, în cazurile stipulate în prezenta lege;
testare benevolă – testare efectuată cu consimţămîntul benevol al persoanei testate, în cazurile stipulate în prezenta lege;
factor de risc – temei, stabilit de iniţiatorul testării în conformitate cu principiile prezentei legi şi cu normele legislaţiei, pentru refuzul angajării ori pentru sistarea exercitării atribuţiilor de serviciu;
consimţămînt al testării – decizie, fixată în formă scrisă, a persoanei de a fi testată cu utilizarea poligrafului în termenele propuse de iniţiatorul testării;
refuz al testării  – decizie a persoanei de a nu accepta să fie testată cu utilizarea poligrafului, fixată în formă scrisă de această persoană sau de poligrafolog;
cerere de modificare a termenului testării cu utilizarea poligrafului – solicitare a persoanei, fixată în formă scrisă, privind modificarea termenului de testare în temeiurile prevăzute de prezenta lege;
rezultat al testării cu utilizarea poligrafului – aviz al specialistului poligrafolog întocmit în baza informaţiei obţinute de la persoana testată;
materiale ale testării – rezultatul testării, întrebările puse persoanei testate în timpul testării la poligraf şi reacţiile ei fiziologice înregistrate, înregistrările audio şi video ale interviului efectuat  înainte de testare, ale testării la poligraf şi/sau ale interviului de  după testare;
Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului – autoritate coordonatoare abilitată cu stabilirea şi controlul respectării principiilor organizatorice ale efectuării  testărilor cu utilizarea poligrafului, normelor metodice unice de efectuare a unor astfel de testări şi modului de pregătire a poligrafologilor.
Articolul 2. Scopurile  testării cu utilizarea poli-
grafului şi domeniile ei de aplicare
(1) Testarea cu utilizarea poligrafului (denumită în continuare testare) se efectuează pentru evaluarea veridicităţii informaţiilor comunicate de persoana testată, în cazurile stabilite de prezenta lege.
(2) Evaluarea veridicităţii informaţiilor comunicate de persoana testată se efectuează:
a) la angajare în serviciu în cadrul instituţiilor menţionate la art.7;
b) la efectuarea controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu în cadrul instituţiilor menţionate la art.7;
c) în cadrul anchetei de serviciu;
d) în cadrul activităţii  operative de investigaţii.
Articolul 3. Principiile testării
(1) Testarea se efectuează cu respectarea drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţeanului, stabilite de Constituţia Republicii Moldova, în conformitate cu principiile legalităţii, umanismului, caracterului ştiinţific, confidenţialităţii, în cazurile prevăzute de prezenta lege.
(2) Testarea nu trebuie să  prezinte pericol pentru sănătatea omului, nu trebuie să-i  lezeze onoarea şi demnitatea.
(3) Este inadmisibilă  recurgerea la ameninţări,  la violenţă şi la măsuri de influenţă  pentru a constrînge persoana să  accepte testarea ori să fie astfel  testată.
(4) Dreptul de iniţiere a testării se acordă organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal. Testarea va fi efectuată de specialişti atestaţi  în conformitate cu  prezenta lege.
(4) Dreptul de iniţiere a testării se acordă Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor, organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal. Testarea va fi efectuată de specialişti atestaţi  în conformitate cu  prezenta lege.
[Art.3 al.(4) modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; care va intra în vigoare după crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea testării la poligraf a candidaţilor la funcţia de judecător sau de procuror, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie 2015]
[Art.3 al.(4) modificat prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]
  (5) Informaţia din materialele testării şi informaţia obţinută  de participanţii la testare în cadrul acesteia nu pot fi divulgate fără consimţămîntul persoanei testate, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege. Este inadmisibilă  folosirea acestei informaţii  în scopuri  neprevăzute de prezenta lege.
Articolul 4.  Persoanele supuse testării
În cazurile prevăzute de prezenta lege, persoanele – cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi – vor fi supuse testării dacă:
a) se angajează sau îndeplinesc serviciul în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal;
[Art.4 lit.a) modificată prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]
a1) participă la concursul pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror;
[Art.4 lit.a1) introdusă prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; care va intra în vigoare după crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea testării la poligraf a candidaţilor la funcţia de judecător sau de procuror, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie 2015]
b) aceasta decurge din contractul de muncă;
c) aceasta decurge din activitatea operativă de investigaţii;
d) persoana doreşte benevol să fie supusă  testării, în conformitate cu prezenta lege.
Articolul 5. Tipurile de testare
În conformitate cu prezenta lege, se efectuează  două tipuri de testare: obligatorie şi benevolă.
Articolul 6. Restricţii
(1) Nu vor fi supuse testării:
a) femeile însărcinate şi cele care alăptează;
b) persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani;
c) persoanele de vîrstă înaintată (la decizia poligrafologului);
d) persoanele cu afecţiuni psihice majore (inclusiv alcoolicii, narcomanii cronici);
e) persoanele care suferă de afecţiuni prevăzute în Nomenclatorul contraindicaţiilor medicale, aprobat de Ministerul Sănătăţii;
f) alte persoane cărora poligrafologul le contraindică motivat efectuarea testării.
(2) Nu se efectuează testarea dacă persoana, obiect al iniţierii testării, prezintă aviz medical scris în care se indică termenul său de valabilitate şi care atestă că starea ei fizică şi/sau psihică poate provoca reacţii neadecvate în timpul testării la poligraf.

Capitolul II
TESTAREA OBLIGATORIE

    Articolul 7. Persoanele supuse testării obligatorii
Se supun testării obligatorii persoanele care se angajează sau care îndeplinesc serviciul în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal.
Se supun testării obligatorii persoanele care participă la concursul pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror, persoanele care se angajează sau care îndeplinesc serviciul în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal.
[Art.7 modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; care va intra în vigoare după crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea testării la poligraf a candidaţilor la funcţia de judecător sau de procuror, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie 2015.]
[Art.7 modificat prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]
Articolul 8. Cazurile de recurgere la testare obligatorie
Persoanele care cad sub incidenţa art.7 se supun testării obligatorii:
a) la angajare în serviciu;
b) la efectuarea controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu.
Articolul 9. Modul de efectuare a testării obligatorii
Modul de efectuare, de către autorităţile abilitate, a testării obligatorii a persoanelor care cad sub incidenţa art.7 se stabileşte de actele normative ale acestor autorităţi.
Articolul 10. Refuzul  testării obligatorii
Refuzul  persoanelor care cad sub incidenţa art.7 de a fi  supuse testării obligatorii nu va constitui unicul temei pentru neangajarea lor în serviciu sau pentru neadmiterea exercitării  atribuţiilor de serviciu.
Articolul 11. Modificarea termenului de efectuare a
testării obligatorii
(1) Temei  pentru modificarea termenului de efectuare a testării obligatorii preconizat de iniţiatorul testării îl constituie cererea în acest sens a persoanei, obiect al iniţierii testării, cu indicarea cauzelor şi perioadei de efectuare a unei astfel de testări. Asupra noului termen de efectuare a testării obligatorii, iniţiatorul testării şi persoana supusă  testării convin de comun acord.
(2)  Se admite:
a) a modifica de 2 ori termenul de efectuare a testării obligatorii în cazul stipulat la art.8 lit.a);
b) a modifica o singură dată termenul de efectuare a testării obligatorii în cazul stipulat la art.8 lit.b).
(3) Depăşirea de către persoana supusă testării obligatorii a numărului de modificări ale termenului admis conform alin.(2) se interpretează ca refuz al unei astfel de testări.

Capitolul  III
TESTAREA BENEVOLĂ

    Articolul 12. Persoanele supuse testării benevole
Autorităţile abilitate cu dreptul de iniţiere a testării, menţionate la art.3 alin.(4), au dreptul să iniţieze şi să efectueze testarea benevolă a persoanelor dacă acestea îşi dau consimţămîntul testării, fixat în formă scrisă, în cazurile stipulate la art.13.
Articolul 13. Cazurile de recurgere la testare benevolă
Autorităţile abilitate cu dreptul de iniţiere a testării au dreptul să efectueze testare benevolă:
a) în cadrul activităţii operative de investigaţii;
b) în cadrul cercetărilor de serviciu a persoanelor care cad sub incidenţa art.4 lit.a).
Articolul 14. Modul de efectuare a testării benevole
Testarea benevolă în cazurile stabilite la art.13 se efectuează în conformitate cu  legislaţia în vigoare.
Articolul 15. Refuzul testării benevole
(1) Refuzul testării benevole, iniţiată de autorităţile abilitate cu dreptul de iniţiere a testării, în cadrul activităţii operative de investigaţii nu are drept urmare lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei.
(2) Refuzul testării benevole, iniţiată de angajator în cadrul cercetărilor de serviciu, exprimat de persoanele menţionate la art.4 lit.a) nu poate servi unicul temei pentru neadmiterea la exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nu poate avea drept urmare lezarea drepturilor şi intereselor lor legitime, cu excepţia cazurilor cînd testarea decurge din contractul de muncă.
Articolul 16. Termenul de efectuare a testării benevole
Asupra termenului de efectuare a testării benevole iniţiatorul testării şi persoana obiect al testării consimt de comun acord.

Capitolul IV
ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA TESTĂRII

    Articolul 17. Structura testării. Mijloacele tehnice
de testare
(1) În cadrul testării, poligrafologul efectuează următoarele acţiuni principale:
a) studiază materialele şi execută alte acţiuni, prealabile testării la poligraf;
b) lucrează cu persoana testată (o intervievează înainte de testare, efectuează testarea la poligraf, o intervievează după testare, după caz);
c) analizează şi evaluează reacţiile fiziologice înregistrate, reacţiile comportamentale (comportamentul nonverbal, modificarea vocii etc.);
d) perfectează rezultatele testării.
(2) La efectuarea testării se folosesc mijloace tehnice care corespund cerinţelor stabilite de legislaţie privind reglementarea tehnică.
(3) Poligrafologul care, la efectuarea testării, utilizează un poligraf ce nu corespunde cerinţelor stipulate la alin.(2) poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare.
admite efectuarea înregistrărilor audio şi/sau video ale testării lor, după ce iniţiatorul testării prezintă un preaviz. Asupra oportunităţii unei astfel de înregistrări decide iniţiatorul testării.
(4) În cazul persoanelor care cad sub incidenţa art.7, se admite efectuarea înregistrărilor audio şi/sau video ale testării lor, după ce iniţiatorul testării prezintă un preaviz. Asupra oportunităţii unei astfel de înregistrări decide iniţiatorul testării.
(5) În cazul persoanelor care cad sub incidenţa art.12, înregistrarea audio şi/sau video a testării lor se efectuează cu consimţămîntul lor benevol, fixat în formă scrisă.
Articolul 18. Persoanele care asistă la testare
La testarea persoanelor care cad sub incidenţa art.7, în afară de persoana testată şi de poligrafolog, în sală pot fi prezenţi:
a) asistentul poligrafologului (cu permisiunea acestuia din urmă);
b) translatorul (la dorinţa persoanei testate sau la decizia iniţiatorului testării).
Articolul 19. Limba în care se efectuează testarea
(1) Testarea se efectuează în limba pe care persoana testată o posedă bine şi preferă să o folosească.
(2) Dacă poligrafologul şi persoana testată nu pot comunica în cadrul testării în aceeaşi limbă, iniţiatorul  testării este obligat să coopteze un translator la cererea poligrafologului sau a persoanei testate.
Articolul 20. Cerinţele faţă de poligrafolog
(1) Testarea se efectuează de poligrafolog, atestat în conformitate cu cerinţele prezentei legi.
(2) Poligrafologul trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) să fie cetăţean al Republicii Moldova;
b) să aibă studii superioare în domeniul psihologiei;
c) să aibă cel puţin 25 de ani.
(3) Poligrafologul care efectuează testări este obligat să treacă o pregătire specială în modul stabilit de prezenta lege.
(4) Se admite stabilirea, de către autorităţile abilitate cu dreptul de iniţiere a testării, a unor cerinţe suplimentare faţă de selectarea şi de formarea poligrafologilor care efectuează testarea.
(5) Poligrafologii, atestaţi în conformitate cu prezenta lege:
a) sînt supuşi înregistrării în Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului;
b) urmează reciclarea cel puţin o dată la 2 ani.
Articolul 21. Obligaţiile, drepturile şi răspunderea
iniţiatorului testării
(1) Iniţiatorul testării este obligat:
a) să pună la dispoziţia poligrafologului materiale despre persoana care va fi testată;
b) să prezinte poligrafologului  lista factorilor de risc;
c) să creeze poligrafologului condiţii necesare testării, în conformitate cu cerinţele stabilite de Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului;
d) să informeze în scris persoana care va fi testată despre temeiurile juridice şi motivele testării;
e) să obţină consimţămîntul testării al persoanei;
f) să avizeze persoana în cauză cel tîrziu cu 24 de ore înainte de efectuarea testării despre intenţia de a efectua testarea, cu excepţia cazurilor cînd poligraful se utilizează în situaţiile care cad sub incidenţa art.2 alin.(2) lit.c) şi d);
g) să garanteze în scris persoanei testate că informaţia obţinută de la ea în cadrul testării nu va fi transmisă terţilor fără permisiunea ei prealabilă, cu excepţia cazurilor stipulate la art.2 alin.(2) lit.d);
h) să informeze persoana testată despre rezultatele testării;
i) să organizeze testare repetată în cazurile şi în condiţiile stipulate la art.23 alin.(2).
(2) Iniţiatorul testării este în drept:
a) să primească de la poligrafolog explicaţii privind tehnologia şi organizarea testării;
b) să primească de la poligrafolog raport de cercetare a comportamentului simulat;
c) să decidă cu privire la timpul informării persoanei testate despre rezultatele testării;
d) să remită, cu titlu de iniţiativă, rezultatele testării către organele competente dacă aceste rezultate conţin informaţii ce constituie temei pentru bănuirea persoanei testate de pregătirea sau de săvîrşirea unor acţiuni nelegitime prevăzute în Codul penal al Republicii Moldova.
Articolul 22. Obligaţiile şi drepturile poligrafologului
(1) Poligrafologul este obligat:
a) să efectueze testarea numai cu consimţămîntul testării, dat de persoană fără  presiuni din partea unor terţi;
b) să refuze testarea în cazul constatării relaţiilor de rudenie cu persoana testată;
c) să informeze persoana testată despre întrebările care îi vor fi adresate în timpul testării;
d) să execute cerinţele cu caracter metodic şi normativ stabilite de Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului;
e) să dea explicaţii, la cererea iniţiatorului testării, privind tehnologia şi organizarea testării;
f) să prezinte iniţiatorului testării rezultatele testării;
g) să ofere ajutor iniţiatorului testării la luarea deciziei de transmitere a rezultatelor testării organelor competente dacă aceste rezultate conţin informaţii ce constituie temei pentru bănuirea persoanei testate de pregătirea sau de săvîrşirea unor acţiuni nelegitime prevăzute de Codul penal al Republicii Moldova;
h) să păstreze secretul informaţiei care i-a devenit cunoscută în cadrul testării, cu excepţia cazurilor cînd această informaţie este transmisă în conformitate cu legislaţia în vigoare;
i) să termine cercetarea persoanei testate, indiferent de etapa cercetării;
j) să menţioneze expres că rezultatele testării sînt prezumtive, au pentru angajator o semnificaţie de orientare şi că nu pot constitui probe în cadrul vreunei proceduri.
(2) Se admite stabilirea unor obligaţii suplimentare pentru poligrafologii care efectuează testări în privinţa persoanelor de sub incidenţa art.7 şi art.12.
(3) Poligrafologul nu are dreptul:
a) să efectueze testări în cazul existenţei temeiului indicat la art.6;
b) să adreseze în timpul testării întrebări ce ţin de apartenenţa rasială sau etnică a persoanei testate, de convingerile ei religioase sau politice, de viaţa şi orientarea ei sexuală, cu excepţia cazurilor cînd formularea unor astfel de întrebări ţine de efectuarea cercetărilor de către organele competente;
c) să adreseze în timpul testării întrebări care urmăresc obţinerea unor informaţii ce constituie secret de stat, cu excepţia cazurilor cînd formularea unor astfel de întrebări ţine de efectuarea cercetărilor de către organele competente;
d) să nu prezinte iniţiatorului testării informaţiile obţinute în timpul efectuării testării;
e) să expună în avizul său concluzii cu caracter juridic, medical, psihologic, psihiatric sau de alt gen în privinţa persoanei testate dacă nu este specialist în domeniul respectiv.
(4) Poligrafologul are dreptul:
a) să ia cunoştinţă de materialele de care dispune iniţiatorul testării, necesare pregătirii către testare, testării persoanei în a cărei privinţă a fost iniţiată testarea;
b) să refuze efectuarea testării în cazul în care iniţiatorul nu prezintă materialele menţionate la  lit.a) sau în cazul insuficienţei timpului necesar pregătirii de lucru cu persoana testată.
Articolul 23. Drepturile şi obligaţiile persoanei testate
(1) Persoana testată are dreptul:
a)  să fie informată în scris asupra temeiurilor juridice şi motivelor testării;
b) în cadrul discuţiei anterioare efectuării testării, să refuze să participe în continuare la ea, indicînd sau neindicînd motivele acestei decizii;
c) să ia cunoştinţă de întrebările care îi vor fi adresate şi să participe, după caz, la redactarea şi la precizarea lor;
d) să refuze să participe la efectuarea testării dacă înştiinţarea despre aceasta a fost făcută cu mai puţin de 24 de ore, excepţie făcînd cazurile de sub incidenţa art.2 alin.(2) lit.c) şi d);
e) să prezinte concluzie medicală scrisă care să ateste că starea ei fizică şi/sau psihică ar putea provoca reacţii neadecvate în timpul testării la poligraf;
f) să depună cerere privind modificarea termenelor de efectuare a testării, conform art.11 şi 16;
g) să se adreseze în instanţă de judecată pentru apărarea drepturilor sale în cazul în care poligrafologul sau iniţiatorul testării a încălcat prevederile prezentei legi;
h) să solicite, în calitate de iniţiativă, efectuarea testării repetate în cazurile de sub incidenţa art.2 alin.(2) lit.c) şi d);
i) să solicite efectuarea testării repetate de către acelaşi specialist poligrafolog sau de un altul în  cazul dezacordului cu rezultatele testării, în conformitate cu prezenta lege.
(2) Testarea repetată iniţiată de persoana testată se face din contul acesteia, cu excepţia cazurilor cînd ea se efectuează potrivit alin.(1) lit.i).
(3) La efectuarea testării, persoana testată este obligată să urmeze cu stricteţe instrucţiunile poligrafologului.
Articolul 24. Obligaţiile şi răspunderea asistentului
poligrafologului
(1) Asistentul poligrafologului nu are dreptul să intervină în acţiunile acestuia şi este obligat să urmeze cu stricteţe instrucţiunile lui.
(2) Asistentul poligrafologului poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei care i-a devenit cunoscută în cadrul testării, conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 25. Obligaţiile, drepturile şi
răspunderea translatorului
(1) Translatorul nu are dreptul să intervină în acţiunile poligrafologului şi este obligat să urmeze cu stricteţe instrucţiunile acestuia.
(2) În timpul interviului anterior testării, din timpul testării la poligraf şi de după testare, translatorul are drepturile şi poartă răspunderea prevăzute de legislaţia  în vigoare.
Articolul 26. Obligaţiile, drepturile şi
răspunderea avocatului
(1) Avocatul  persoanei testate este obligat să urmeze cu stricteţe instrucţiunile poligrafologului şi nu este în drept să intervină în acţiunile acestuia, inclusiv să facă obiecţii sau declaraţii în timpul interviului anterior testării, din timpul testării la poligraf şi de după testare.
(2) Avocatul persoanei testate beneficiază de drepturi şi poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei care i-a devenit cunoscută, conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 27. Modul de utilizare a rezultatelor testării
(1) Dreptul de utilizare a rezultatelor testării aparţine iniţiatorului ei.
(2) Rezultatele testării care demonstrează caracterul neautentic al informaţiei comunicată de persoanele testate de sub incidenţa art.7 şi art.12:
a) nu constituie dovadă a caracterului neautentic al informaţiei comunicate;
b) nu constituie unicul temei pentru suspendarea executării obligaţiilor de serviciu ale persoanei testate;
c) pot constitui temei pentru efectuarea unor măsuri suplimentare de verificare a persoanei.
Articolul 28. Modul de păstrare a materialelor testării
(1) Materialele testării urmează a fi păstrate în mod obligatoriu timp de 3 ani dacă iniţiatorul testării nu stabileşte un termen de păstrare mai mare.
(2) Materialele testării se păstrează la iniţiatorul testării şi/sau, cu permisiunea acestuia, la poligrafolog.
(3) Condiţiile de păstrare a materialelor testării şi de folosire a lor ulterioară trebuie să excludă posibilitatea pierderii, denaturării sau accesului neautorizat la ele.
(4) În cazul în care actele normative ale autorităţilor abilitate cu iniţierea testării sau contractul de muncă prevăd efectuarea periodică a testărilor, termenul de păstrare a materialelor testării nu trebuie să fie mai mic decît termenul stabilit pentru efectuarea testării ulterioare.
(5) Materialele testării efectuate în cadrul activităţii operative de investigaţii se păstrează în termenul stabilit pentru păstrarea dosarului respectiv de evidenţă operativă.
Articolul 29. Răspunderea pentru încălcarea
prevederilor prezentei legi
Încălcarea prevederilor prezentei legi este pasibilă de răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

Capitolul V
CONTROLUL ŞI FINANŢAREA TESTĂRILOR

    Articolul 30. Comisia de stat pentru testări
cu utilizarea poligrafului
(1) Principiile organizatorice ale efectuării testărilor de către autorităţile abilitate cu iniţierea testării, normele metodice unice de efectuare a acestor testări, precum şi modul de pregătire a poligrafologilor sînt stabilite şi controlate de către Comisia de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului.
(2) Regulamentul Comisiei de stat pentru testări cu utilizarea poligrafului este aprobat de Guvern.
Articolul 31. Controlul parlamentar asupra
efectuării testărilor
Controlul parlamentar asupra efectuării testărilor îl exercită Comisia pentru securitatea naţională, apărare şi ordinea publică.
Articolul 32. Controlul din partea procuraturii asupra
efectuării testărilor
Controlul din partea procuraturii asupra respectării legislaţiei în timpul efectuării testărilor şi asupra caracterului legitim al deciziilor adoptate este exercitat de Procurorul General sau de unul dintre adjuncţii lui.
Articolul 33. Finanţarea măsurilor de organizare
şi de efectuare a testării
Măsurile de organizare şi de efectuare a testării, precum şi de evidenţă, de păstrare şi de sistematizare a informaţiei obţinute în cadrul testării, se finanţează din contul şi în limitele bugetului de stat.

 Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII

    Articolul 34
Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va stabili nomenclatorul funcţiilor în care se angajează (îndeplinesc serviciul) persoanele care cad sub incidenţa  art.7;
b) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
c) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                               Marian  LUPU

Nr.269-XVI. Chişinău, 12 decembrie 2008.


 

LEGE Nr. 326
din  23.12.2013
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
Publicat : 25.02.2014 în Monitorul Oficial Nr. 47-48     art Nr : 92     Data intrarii in vigoare : 25.02.2014
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. I. – Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 15–17, art. 63), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 6, alineatul (1) se completează cu litera g) cu următorul cuprins:
„g) a fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat (poligrafului).”
2. Articolul 8 se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Este interzisă comunicarea judecătorilor cu participanţii la proces sau cu alte persoane, inclusiv cu persoane cu funcţii de demnitate publică, dacă o astfel de comunicare este legată de dosarul aflat în procedura judecătorului şi are loc în alt mod decît cel prevăzut de regulile de procedură. Comunicarea este interzisă din momentul de înregistrare a dosarului în instanţa de judecată şi pînă la emiterea hotărîrii irevocabile privind dosarul. Orice comunicare în afara şedinţelor de judecată se face în scris şi se anexează obligatoriu la dosar.”
3. La articolul 9, alineatul (7) va avea următorul cuprins:
„(7) La momentul depunerii setului de acte, solicitantul este informat despre iniţierea verificării conform Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice şi despre obligaţia de trecere obligatorie a testării la poligraf conform Legii nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf). Solicitantul este obligat să semneze declaraţia de verificare şi să prezinte consimţămîntul în scris privind trecerea testării la poligraf.”
4. Articolul 15:
alineatul (1) se completează cu litera f1) cu următorul cuprins:
„f1) să declare actele de corupţie şi actele conexe acestora, faptele de comportament corupţional, care i-au devenit cunoscute în exercitarea atribuţiilor de serviciu;”
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) În cazul în care a fost admisă comunicarea sau tentativa de comunicare interzisă a unui participant la proces sau a altor persoane, inclusiv a persoanelor cu funcţii de demnitate publică, cu judecătorul în circumstanţele prevăzute la art. 8 alin. (31), judecătorul este obligat să informeze în scris, în aceeaşi zi, Consiliul Superior al Magistraturii despre producerea acestui fapt.”
Art. II. – Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 15–17, art. 65), cu modificările ulterioare, se completează cu articolul 221 cu următorul cuprins:
„Articolul 221. Examinarea informaţiilor privind
comunicarea interzisă cu judecătorii
(1) Informaţiile privind comunicarea interzisă dintre un judecător cu un participant la proces sau cu alte persoane, inclusiv cu persoane cu funcţii de demnitate publică, prezentate în condiţiile stabilite la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, precum şi informaţiile despre comunicarea interzisă prezentate de alte persoane interesate se examinează în cel mult 15 zile de la data înregistrării lor în Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) După examinarea informaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide privind:
a) transmiterea informaţiei la adresa Procuraturii Generale în cazul în care sînt prezente elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 303 din Codul penal sau ale contravenţiei prevăzute la art. 317 alin. (2) din Codul contravenţional;
b) informarea conducerii autorităţii sau a organelor de autoadministrare competente în cadrul cărora activează persoanele care au admis comunicarea interzisă cu judecătorul;
c) remiterea materialelor, conform procedurii stabilite de lege, pentru pornirea urmăririi disciplinare împotriva judecătorului în cazul în care acesta a admis comunicarea interzisă sau nu a informat în modul stabilit Consiliul Superior al Magistraturii despre comunicarea interzisă sau despre tentativa de comunicare interzisă.”
Art. III. – Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72–74, art. 195), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 55 alineatul (1), după cuvintele „sau mai puţin gravă” se introduce textul „ , cu excepţia infracţiunii prevăzute la  art. 326,”.
2. Articolul 64:
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele de la 150 la 1000 unităţi convenţionale, iar pentru infracţiunile săvîrşite din interes material – pînă la 10000 unităţi convenţionale, luîndu-se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul săvîrşirii infracţiunii. Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii săvîrşite şi de situaţia materială a celui vinovat şi a familiei sale. Luînd în considerare circumstanţele cauzei, instanţa de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de pînă la 5 ani.”
la alineatul (4), textul „la 10000 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „la 20000 unităţi convenţionale”;
la alineatul (5), textul „în limitele termenelor prevăzute la art. 70” se substituie cu textul „în limitele termenelor pedepsei maximale, prevăzute de articolul respectiv al Părţii speciale a prezentului cod”.
3. La articolul 98, alineatul (2) se completează cu litera e) cu următorul cuprins:
„e) confiscarea extinsă.”
4. Codul se completează cu articolul 1061 cu următorul cuprins:
„Articolul 1061. Confiscarea extinsă
(1) Sînt supuse confiscării şi alte bunuri decît cele menţionate la art. 106 în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 158, 165, 206, 2081, 2082, 217–2174, 218–220, 236–240, 243, 248–253, 256, 2603, 2604, 279, 280, 283, 284, 290, 292, 302, 324–329, 3302, 332–3351 şi dacă fapta a fost comisă din interes material.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată timp de 5 ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la data adoptării sentinţei, depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de aceasta;
b) instanţa de judecată constată, în baza probelor prezentate în dosar, că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
(3) La aplicarea prevederilor alin. (2) se va lua în considerare şi valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de o persoană terţă unui membru de familie, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul sau altor persoane care ştiau ori trebuiau să ştie despre dobîndirea ilicită a bunurilor.
(4) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobîndite se va ţine cont de valoarea bunurilor la data dobîndirii lor şi de cheltuielile făcute de persoana condamnată, inclusiv de persoanele prevăzute la alin. (3).
(5)  Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc sau au fost comasate cu bunurile dobîndite licit, în locul lor se confiscă bani şi bunuri care acoperă valoarea acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, inclusiv bunurile în care au fost transformate sau convertite bunurile provenite din activităţile infracţionale, precum şi veniturile sau foloasele obţinute din aceste bunuri.
(7) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobîndite în perioada prevăzută la alin. (2) lit. a), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.”
5. La articolul 256:
alineatul (1):
în dispoziţie, după cuvintele „a unei remuneraţii” se introduc cuvintele „sau a altor avantaje patrimoniale”;
în sancţiune, textul „de pînă la 200 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 200 la 400 unităţi convenţionale”;
în sancţiunea alineatului (2), textul „de la 200 la 400 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 400 la 1000 unităţi convenţionale”.
6. Articolul 324:
sancţiunea alineatului (1) va avea următorul cuprins:
„se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.”
sancţiunea alineatului (2) va avea următorul cuprins:
„se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani.”
sancţiunea alineatului (3) va avea următorul cuprins:
„se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.”
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.”
7. Articolul 325:
sancţiunea alineatului (1) va avea următorul cuprins:
„se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.”
sancţiunea alineatului (2) va avea următorul cuprins:
„se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 10000 la 14000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.”
sancţiunea alineatului (3) va avea următorul cuprins:
„se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 14000 la 18000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.”
8. Articolul 326:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de la 500 la 1500 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale”, iar textul „de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale” – cu textul „de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale”;
în sancţiunea alineatului (11), textul „de la 500 la 1500 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale”, iar textul „de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale” – cu textul „de la 3000 la  5000 unităţi convenţionale”;
în sancţiunea alineatului (2), textul „de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 3000 la 4000 unităţi convenţionale”, iar textul „de la 3000 la 8000 unităţi convenţionale” – cu textul „de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale”;
sancţiunea alineatului (3) va avea următorul cuprins:
,,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 12000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.”
9. Articolul 327:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de la 150 la 400 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 300 la 800 unităţi convenţionale”, iar textul „de pînă la 5 ani” – cu textul „de la 2 la 5 ani”;
în sancţiunea alineatului (2), textul „de la 500 la 1000 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale”, iar textul „de pînă la 5 ani” – cu textul „de la 5 la 10 ani”;
în sancţiunea alineatului (3), textul „de pînă la 5 ani” se substituie cu textul „de la 10 la 15 ani”.
10.  Articolul 328:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de la 150 la 400 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 300 la 800 unităţi convenţionale”, iar textul „de pînă la 5 ani” – cu textul „de la 2 la 5 ani”;
în sancţiunea alineatului (2), textul „de pînă la 5 ani” se substituie cu textul „de la 5 la 10 ani”;
în sancţiunea alineatului (3), textul „de la 2 la 5 ani” se substituie cu textul „de la 10 la 15 ani”.
11.  Articolul 329:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de pînă la 3 ani” se substituie cu textul „de la 2 la 5 ani”;
sancţiunea alineatului (2) va avea următorul cuprins:
„se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.”
12. Codul se completează cu articolul 3302 cu următorul cuprins:
„Articolul 3302. Îmbogăţirea ilicită
(1) Deţinerea de către o persoană cu funcţie de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobîndite şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obţinute licit
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de o persoană cu funcţie de demnitate publică
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 7 la 15 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.”
13. Articolul 332:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de pînă la 500 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 500 la 1000 unităţi convenţionale”, iar textul „de pînă la 5 ani” – cu textul „de la 2 la 5 ani”;
în sancţiunea alineatului (2), textul „de la 500 la 1000 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale”, iar textul „de la 2 la 5 ani” – cu textul „de la 5 la 10 ani”.
14. Articolul 333:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de la 500 la 1500 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale”, iar textul „de pînă la 5 ani” – cu textul „de la 2 la 5 ani”;
în sancţiunea alineatului (2), textul „de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale”, iar textul „de la 2 la 5 ani” – cu textul „de la 5 la 7 ani”;
sancţiunea alineatului (3) va avea următorul cuprins:
„se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 10 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 7 ani.”
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.”
15. Articolul 334:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de la 500 la 1000 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale”, iar textul „de la 1000 la 2500 unităţi convenţionale” – cu textul „de la 4000 la 8000 unităţi convenţionale”;
în sancţiunea alineatului (2), textul „de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale”, iar textul „de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale” – cu textul „de la 8000 la 12000 unităţi convenţionale”;
sancţiunea alineatului (3) va avea următorul cuprins:
„se pedepsesc cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 12000 la 14000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.”
16. Articolul 335:
în sancţiunea alineatului (1), textul „de la 150 la 400 unităţi convenţionale” se substituie cu textul „de la 300 la 800 unităţi convenţionale”;
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Acţiunile prevăzute la alin. (1), soldate cu urmări grave,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.”
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.”
Art. IV. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 248–251, art. 669), cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:
1. Articolul 202:
în titlu şi în alineatele (1), (2) şi (31), după cuvintele „confiscare specială” se introduc cuvintele „sau confiscare extinsă”;
în alineatul (32), după cuvintele „confiscării speciale” se introduc cuvintele „sau confiscării extinse”.
2. La articolul 203 alineatul  (2), după cuvintele „confiscare specială” se introduc cuvintele „sau confiscare extinsă”.
Art. V. – Legea nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 57–58, art. 161), cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:
1. La articolul 3 alineatul (4), după cuvintele „se acordă” se introduce textul „Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor,”.
2. Articolul 4 se completează cu litera a1) cu următorul cuprins:
„a1) participă la concursul pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror;”.
3. La articolul 7 alineatul unic, după cuvîntul „obligatorii” se introduce textul „persoanele care participă la concursul pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror,”.
Art. VI. – Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 55–56, art. 155), cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:
1. La articolul 36, alineatul (1) se completează cu litera h) cu următorul cuprins:
„h) a fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat (poligrafului).”
2. Articolul 39 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) La momentul depunerii setului de acte, solicitantul este informat despre iniţierea verificării conform Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice şi despre obligaţia de trecere obligatorie a testării la poligraf conform Legii nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf). Solicitantul este obligat să semneze declaraţia de verificare şi să prezinte consimţămîntul în formă scrisă privind trecerea testării la poligraf.”
Art. VII. – Articolul 2 din Legea nr. 59 din 29 martie 2012  privind activitatea specială de investigaţii (Monitorul Oficial al Republicii  Moldova, 2012, nr. 113–118, art. 373), cu modificările ulterioare, se completează cu litera c1) cu următorul cuprins:
„c1) depistarea bunurilor provenite din activităţi ilegale şi colectarea probelor privind aceste bunuri;”.
Art. VIII. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia prevederilor articolului I punctele 1 şi 3, ale articolelor V şi VI, care vor intra în vigoare după crearea condiţiilor necesare pentru aplicarea testării la poligraf a candidaţilor la funcţia de judecător sau de procuror, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie 2015.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor şi Serviciul de Informaţii şi Securitate vor asigura, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, elaborarea şi adoptarea reglementărilor necesare pentru aplicarea testării la poligraf a candidaţilor la funcţia de judecător sau de procuror.

LEGE Nr. 120
din  25.05.2012
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
Publicat : 29.05.2012 în Monitorul Oficial Nr. 103     art Nr : 353
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. I. – La articolul 24 punctul 2) din Legea nr. 64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 131–133, art. 1018), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se exclude.
Art. II. – Articolul 10 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr.2, art. 33), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
punctul 5:
la alineatele 1 şi 5, sintagma „ , Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se exclude;
la punctul 6, textul „sau de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se exclude.
Art. III. – În cuprinsul Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne  nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 247–251, art. 752), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. IV. – În cuprinsul Legii instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 78–81,   art. 199), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. V. – Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007,) cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 131 alineatul (1), sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei,” se exclude.
2. Articolul 1531 se abrogă.
3. Articolul 241:
la alineatul (1), sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Ministerului Afacerilor Interne”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Sînt în drept să examineze cauzele privind încălcările fiscale şi să aplice sancţiuni fiscale, în numele autorităţilor abilitate, conducerea organului fiscal, ministrul afacerilor interne, şeful şi şeful adjunct al Departamentului poliţie, şefii şi şefii adjuncţi ai direcţiei şi ai secţiilor specializate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.”
    [Art.V pct.3 modificat prin RMO142 din 10.07.12, MO142/10.07.12, pag.13]
4. La articolul 245 alineatul (1), sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Ministerului Afacerilor Interne”.
5. La articolul 251 alineatul (2), sintagma „organelor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „organelor de urmărire penală conform competenţei”.
Art. VI. – La articolul 30 alineatul (1) din Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei,” se substituie cu sintagma „Ministerul Afacerilor Interne,”.
Art. VII. – La punctul 19 din anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 3 octombrie 2006), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrului Naţional Anticorupţie”.
Art. VIII. – În cuprinsul Legii nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 144–145, art.1056), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. IX. – La articolul 1 alineatul (5) din Legea nr. 140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 68– 71, art. 505), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. X.  – La articolul 6 alineatul (5) litera j) şi la articolul 7 alineatul (11) din Legea nr. 539-XV din 12 octombrie 2001 cu privire la combaterea terorismului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 147–149, art. 1163), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrului Naţional Anticorupţie”.
Art. XI. – La articolul 2 al Legii nr. 914-XV din 15 martie 2002 pentru ratificarea Convenţiei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 43–45, art. 281), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XII. – Legea nr. 1104-XV din 6 iunie 2002 cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.  91–94, art.  668), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. În titlul şi în cuprinsul legii, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”, cuvintele „în organele Centrului” se substituie cu cuvintele „în cadrul Centrului”, iar cuvintele „colaboratorul Centrului” se substituie cu cuvintele „angajatul Centrului”.
2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:
„Articolul 1. Centrul Naţional Anticorupţie
(1) Centrul Naţional Anticorupţie (denumit în continuare  Centru) este un organ specializat în prevenirea şi combaterea corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional.
(2) Centrul este persoană juridică de drept public, finanţat integral din bugetul de stat, dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi de alte atribute necesare.
(3) Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistenţă şi nu sprijină niciun partid politic.
(4) Centrul este independent în activitatea sa şi se supune doar legii. Centrul dispune de independenţă organizaţională, funcţională şi operaţională în condiţiile stabilite de lege.”
3. La articolul 2 alineatul (2), după cuvintele „statutul funcţionarului public,” se introduce textul „ale Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică,”.
4. Articolul 3 se completează cu literele a1), a2) şi a3) cu următorul cuprins:
„a1) independenţei;
a2) imparţialităţii;
a3) aplicării prioritare a metodelor de prevenire a corupţiei faţă de cele de combatere;”.
5. Articolul 4 se abrogă.
6. Articolul 5 alineatul (1):
la litera a), cuvîntul „preîntîmpinarea” se substituie cu cuvîntul „prevenirea”, cuvintele „economico-financiare şi fiscale” se substituie cu cuvintele „de corupţie şi a celor conexe corupţiei, precum şi a faptelor de comportament corupţional”;
litera c) se completează în final cu textul „ , în condiţiile Legii nr. 190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului”;
la litera d), după cuvîntul „Guvernului” se introduc cuvintele „ , precum şi a altor iniţiative legislative prezentate în Parlament,”;
alineatul se completează cu litera e) cu următorul cuprins:
„e) asigurarea desfăşurării evaluării riscurilor de corupţie în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prin instruire şi consultare, monitorizare şi analiză a datelor referitoare la evaluarea riscurilor de corupţie, precum şi coordonarea elaborării şi executării planurilor de  integritate.”
7. Articolul 6:
la litera b), cuvîntul „operative” se substituie cu cuvîntul „speciale”;
litera c) va avea următorul cuprins:
„c) să întreprindă acţiuni de prevenire şi combatere a corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional, date în competenţa sa, inclusiv prin efectuarea expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului,  precum şi a altor iniţiative legislative prezentate în Parlament, cu respectarea principiilor, criteriilor şi procedurii de efectuare a acesteia;”
litera j) se abrogă;
litera k) se abrogă;
articolul se completează cu litera o) cu următorul cuprins:
„o) să prezinte anual Parlamentului şi Guvernului, pînă la data de 31 martie, raportul privind desfăşurarea activităţii sale. Raportul anual se publică pe pagina web a Centrului cu o lună înainte de a fi transmis Parlamentului şi Guvernului.  În caz de necesitate, Parlamentul sau Guvernul poate cere prezentarea unor rapoarte suplimentare privind activitatea Centrului.”
8. Articolul 7 va avea următorul cuprins:
„Articolul 7. Drepturile Centrului
În exercitarea atribuţiilor şi obligaţiilor, Centrul are dreptul:
a) să întreprindă acţiuni speciale de investigaţii în condiţiile Legii nr. 59 din 29 martie 2012 privind activitatea specială de investigaţii;
b)  să efectueze urmărirea penală în condiţiile Codului de procedură penală;
c) să dispună de izolator de urmărire penală în condiţiile legii;
d) să întocmească procese-verbale privind contravenţiile ce ţin de competenţa sa;
e) să solicite, avînd autorizaţia conducătorului subdiviziunii specializate, şi să primească de la autorităţile publice, de la persoanele juridice şi fizice documente, înscrisuri, informaţii şi date necesare pentru exercitarea atribuţiilor de prevenire şi analiză a actelor de corupţie şi a celor conexe, precum şi de examinare a cererii sau a comunicării despre contravenţiile sau infracţiunile ce ţin de competenţa sa, înregistrate în modul stabilit;
f) să efectueze expertize criminalistice şi de altă natură, precum şi cercetări ce ţin de competenţa sa, să solicite autorităţilor publice, întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de stat antrenarea de specialişti şi experţi la verificări sau expertize, la elucidarea unor probleme de specialitate;
g) să  efectueze fotografierea, înregistrarea audio şi video, dactiloscopia şi înregistrarea persoanelor reţinute sau  ţinute sub arest, conform  legislaţiei;
h) să iniţieze acţiuni  de citare în faţa instanţei de judecată în conformitate cu legislaţia;
i) să participe la elaborarea şi perfecţionarea cadrului legislativ vizînd prevenirea şi combaterea infracţiunilor de corupţie, a celor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional;
j) să solicite şi să primească din partea autorităţilor publice suportul informaţional şi consultativ necesar pentru efectuarea expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului, precum şi a altor iniţiative legislative prezentate în Parlament;
k) să înainteze, conform legii, sesizări privind înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au  favorizat comiterea de infracţiuni a căror contracarare ţine de competenţa sa;
l) să folosească mijloacele de informare în masă pentru stabilirea circumstanţelor în care s-au comis infracţiunile, precum şi pentru urmărirea persoanelor care se eschivează de la urmărire penală  şi judecată.”
9. În titlul capitolului III, cuvintele „ . Atribuţiile directorului Centrului” se exclud.
10. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
„Articolul 8. Organizarea activităţii Centrului
(1) Centrul este un organ unitar, centralizat şi ierarhic, constituit din aparat central şi subdiviziuni teritoriale.
(2) Centrul este independent în elaborarea programului de activitate şi în exercitarea funcţiilor sale.
(3) Structura şi efectivul-limită ale Centrului, numărul şi reşedinţa subdiviziunilor teritoriale şi raza lor de activitate se aprobă de către Parlament la propunerea directorului Centrului.
(4) Centrul şi subdiviziunile lui teritoriale sînt persoane juridice, dispun de conturi trezoreriale şi de alte atribute necesare.
(5) Subdiviziunile teritoriale sînt conduse de şefi, numiţi în funcţie în bază de concurs de directorul Centrului. Concursul se organizează şi se desfăşoară în modul stabilit de Parlament.
(6) Şef de subdiviziune teritorială poate fi numită persoana care are o vechime în muncă în organele de drept de cel puţin 5 ani şi posedă calităţile profesionale şi organizatorice necesare.”
11. Legea se completează cu articolul 81 cu următorul cuprins:
„Articolul 81. Numirea şi eliberarea din funcţie a
directorului Centrului
(1) Centrul este condus de un director. Directorul Centrului (denumit în continuare  director) este numit în funcţie de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, pentru un mandat de 5 ani, fără posibilitatea numirii pentru un alt mandat consecutiv.
(2) Funcţia de director este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată.
(3) Candidatul la funcţia de director este selectat pe bază de concurs organizat de Comisia juridică, numuri şi imunităţi a Parlamentului.
(4) Candidatul la funcţia de director trebuie să întrunească următoarele cerinţe:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliat pe teritoriul ei;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) are studii superioare juridice;
d) are o vechime în muncă în domeniul juridic de cel puţin 10 ani;
e) se bucură de o reputaţie ireproşabilă;
f) nu este şi nu a fost în ultimii 2 ani membru al vreunui partid politic;
g) nu are antecedente penale;
h) cunoaşte limba de stat;
i) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor.
(5) La data numirii în funcţie, directorul depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt:
„Jur să respect cu stricteţe Constituţia şi legile Republicii Moldova, să îndeplinesc conştiincios obligaţiile ce îmi revin, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, interesele generale ale societăţii şi ale cetăţenilor Republicii Moldova de a trăi şi de a se dezvolta într-un mediu liber de corupţie.”
(6) Directorul este inamovibil pe perioada exercitării mandatului.
(7) Mandatul directorului încetează în caz de:
a) demisie;
b) incompatibilitate;
c) pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova;
d) imposibilitate a exercitării mai mult de 2 luni consecutiv a atribuţiilor ce îi revin în legătură cu starea sănătăţii, constatată prin examen medical;
e) atingere a plafonului de vîrstă;
f) pronunţarea unei sentinţe definitive de condamnare;
g) nedepunere a declaraţiei de interese personale şi a declaraţiei de venituri şi proprietăţi în modul şi în termenele prevăzute de lege;
h) emitere/adoptare a unui act administrativ sau încheiere a unui act juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas definitiv;
i) deces;
j) revocare.
(8) Temeiurile prevăzute la alin. (7) lit. a)–i) se constată în şedinţa plenară a Parlamentului, în baza raportului Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, prin adoptarea unei hotărîri prin care se ia act de apariţia cauzei ce determină încetarea mandatului.
(9) Revocarea din funcţie a directorului ca urmare  a necorespunderii cu cerinţele de numire în funcţie sau obţinerii unui rezultat negativ la testarea integrităţii profesionale, în condiţiile prevăzute la art.121, se adoptă de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, la iniţiativa a cel puţin 15 deputaţi.
(10) În exercitarea atribuţiilor sale, directorul este asistat de doi adjuncţi, numiţi în funcţie de Parlament la propunerea directorului. Activitatea directorului adjunct încetează în condiţiile alin. (8) şi (9). Revocarea din funcţie a directorului adjunct se adoptă de Parlament la iniţiativa directorului.”
12. Articolul 9:
alineatul (1) devine alineat unic;
la litera b), cuvintele „şefilor de subdiviziuni din aparatul central” se substituie cu cuvintele „şefilor de subdiviziuni din aparatul central şi teritoriale”;
litera c) va avea următorul cuprins:
„c) participă la şedinţele Guvernului şi ale Parlamentului, în baza invitaţiei sau la cerere atunci cînd examinarea unor probleme prezintă interes pentru Centru;”
la litera d), cuvîntul „Guvern” se substituie cu cuvîntul „Parlament”;
litera e) va avea următorul cuprins:
„e) elaborează proiectul bugetului Centrului pentru anul următor şi îl înaintează Parlamentului spre aprobare;”
la litera g), cuvintele „prezentei legi” se substituie cu cuvîntul „legii”;
la litera l), cuvintele „şi altor acte normative” se exclud;
alineatul (2) se abrogă.
13. Legea se completează cu articolul 91 cu următorul cuprins:
„Articolul 91. Colegiul Centrului
(1) Conducerea colegială a Centrului este exercitată de către Colegiul Centrului. Din componenţa Colegiului Centrului fac parte: directorul, adjuncţii lui, şefii subdiviziunilor Centrului (cu statut de direcţie), procurorul anticorupţie, preşedintele Comisiei Naţionale de Integritate, un reprezentant al comisiei parlamentare de profil care este şi reprezentant al fracţiunii de opoziţie, un reprezentant desemnat de Guvern, un reprezentant al sindicatului Centrului, un reprezentant al societăţii civile selectat prin concurs public de către comisia parlamentară de profil, un reprezentant al Consiliului Civil.
(2) Colegiul Centrului se întruneşte trimestrial în şedinţe ordinare sau, după caz, în şedinţe extraordinare, care pot fi convocate la propunerea membrilor săi.
(3) Atribuţiile Colegiului Centrului sînt:
a) aprobarea Regulamentului de activitate  al Colegiului Centrului, avizat de Comisia juridică, numiri şi imunităţi şi de comisia de profil;
b) aprobarea politicilor de dezvoltare strategică a Centrului;
c) aprobarea indicatorilor de performanţă în activitatea Centrului;
d) aprobarea planurilor de activitate şi aprecierea periodică a rezultatelor  activităţii Centrului;
e) emiterea avizului asupra raportului de activitate a Centrului, care se anexează la raport;
f) aprobarea Regulamentului de activitate al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul  Centrului, avizat de Comisia juridică, numiri şi imunităţi şi de comisia de profil;
g) elaborarea recomandărilor cu privire la modul de organizare a activităţii Centrului;
h) exercitarea altor atribuţii prevăzute de prezenta lege.”
14. La articolul 11 alineatul (1), după cuvintele „angajată în funcţie” se introduc cuvintele „prin concurs”.
15. Articolul 12:
la alineatul (1), cuvintele „apţi după calităţile individuale şi profesionale, cu” se substituie cu cuvintele „care posedă limba de stat, sînt apţi după calităţile individuale şi profesionale, au”, iar alineatul se completează în final cu textul: „Pentru funcţionarii publici şi angajaţii Centrului, cu excepţia efectivului de subofiţeri, este obligatorie posedarea studiilor superioare corespunzătoare activităţii subdiviziunii în care urmează a fi angajaţi.”
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Nu poate fi angajată într-o funcţie pentru care se conferă grad special persoana în vîrstă de peste 40 de ani.”
alineatul (3) se abrogă;
la alineatul (5), după cuvintele „control special” se introduce textul „ , o testare a aptitudinilor psihologice pentru exercitarea atribuţiilor şi o testare la detectorul comportamentului simulat (poligraf) în conformitate cu prevederile Legii nr. 269-XVI  din  12 decembrie 2008”;
articolul se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:
„(7) Candidatul care a susţinut concursul urmează să fie angajat în funcţie numai după exprimarea în scris a acordului cu privire la:
a) testarea integrităţii sale profesionale şi monitorizarea stilului său de viaţă în conformitate cu prevederile art.121 din prezenta lege;
b) testarea periodică a menţinerii aptitudinilor psihologice necesare exercitării atribuţiilor;
c) testarea la detectorul comportamentului simulat (poligraf) în timpul efectuării controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).”
16. Legea se completează cu articolele 121 şi 122  cu următorul cuprins:
„Articolul 121. Testarea integrităţii profesionale
(1) Testarea integrităţii profesionale reprezintă o metodă de verificare periodică a modului de respectare a obligaţiilor profesionale sau de conduită de către angajaţii Centrului, precum şi de identificare, evaluare şi înlăturare a vulnerabilităţilor şi a riscurilor care determină angajatul Centrului să comită acte de corupţie, acte conexe corupţiei sau fapte de comportament corupţional ori să admită influenţe necorespunzătoare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, constînd în crearea situaţiilor virtuale, similare celor cu care se confruntă personalul în exercitarea atribuţiilor de serviciu, materializate prin operaţiuni disimulate, circumstanţiate de comportamentul acestuia, în vederea stabilirii reacţiei şi conduitei adoptate.
(2) Testarea integrităţii profesionale este efectuată de Serviciul de Informaţii şi Securitate cu autorizarea procurorului.
(3) Rezultatul testării integrităţii profesionale se remite Colegiului disciplinar al Centrului, care va examina comportamentul angajatului Centrului manifestat în cadrul testului de integritate profesională şi, după caz, va lua o decizie de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 31 alin. (9). Rezultatul testării integrităţii profesionale a directorului şi a adjuncţilor săi se remite comisiei parlamentare de profil, care va examina comportamentul manifestat în cadrul testului de integritate profesională şi va decide asupra existenţei motivului de revocare din funcţie.
(4) Materialele care fixează comportamentul angajaţilor Centrului pe parcursul desfăşurării testului de integritate profesională se păstrează:
a) în cazul rezultatului pozitiv al testului de integritate profesională – pînă la constatarea rezultatului testului de către Colegiul disciplinar;
b) în cazul rezultatului negativ al testului de integritate profesională – pînă la rămînerea irevocabilă a hotărîrii instanţei de judecată, dacă decizia Colegiului disciplinar este contestată, sau pînă la expirarea termenului de prescripţie de contestare în instanţa de judecată.
Articolul 122. Monitorizarea stilului de viaţă
(1) Monitorizarea stilului de viaţă al angajatului Centrului se efectuează de către subdiviziunea de securitate internă a Centrului pentru identificarea corespunderii:
a) nivelului de trai al angajatului Centrului cu nivelul legal de remunerare a acestuia şi a persoanelor împreună cu care duce un trai comun;
b) conduitei angajatului Centrului cu exigenţele de conduită ireproşabilă, stabilite în Codul de conduită al angajatului Centrului, aprobat de Parlament.
(2) Procedura de desfăşurare a monitorizării stilului de viaţă al angajatului Centrului se stabileşte prin act departamental al Centrului.
(3) Rezultatul monitorizării stilului de viaţă al angajatului Centrului se remite Colegiului disciplinar al Centrului, care va examina materialele prezentate şi, după caz, va lua o decizie de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 31 alin. (8).”
17. La articolul 14 alineatul (2), cuvîntul „Guvern” se substituie cu cuvîntul „Parlament”.
18. La articolul 15 alineatul (3), cuvîntul „Guvern” se substituie cu cuvîntul „Parlament”.
19. Articolul 16:
la alineatul (1), după cuvîntul „considerare” se introduc cuvintele „concluziile comisiei speciale, creată prin ordinul directorului, referitoare la”, iar după cuvîntul „profesională” – cuvintele „ale angajatului”;
la alineatul (2), cuvintele „ , la propunerea Prim-ministrului” se exclud;
articolul se completează cu alineatul (61) cu următorul cuprins:
„(61) Prin derogare de la prevederile alin. (6), pentru merite deosebite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, gradul special ulterior poate fi acordat, prin decizie a directorului, înainte de termen,  la expirarea a nu mai puţin de jumătate din termenul de vechime stabilit pentru gradul special propus spre acordare, iar gradul mai înalt decît cel prevăzut pentru funcţia deţinută poate fi acordat la expirarea unui termen şi jumătate în gradul precedent. Gradul special ulterior sau gradul special mai înalt decît cel prevăzut pentru funcţia deţinută poate fi acordat înainte de termen numai o dată în întreaga perioadă de aflare în serviciul pentru care se prevăd grade speciale.”
20. Articolul 17:
la alineatul (3), cuvintele „dacă, în conformitate cu prezenta lege, nu poate fi acordat un grad special mai înalt” se exclud;
la alineatul (4), cuvîntul „Guvern” se substituie cu cuvîntul „Parlament”.
21. La articolul 18 alineatul (1), cuvintele „la opera de asigurare a securităţii economice a Republicii Moldova” se substituie cu cuvintele „la diminuarea corupţiei în Republica Moldova”.
22. La articolul 19, alineatul (4) se completează în final cu textul „ , cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 16 alin. (61)”.
23. Articolul 20:
la alineatul (1), cifrele „45”, „50”, „55” şi „60”  se substituie, respectiv, cu cifrele „50”, „55”, „60” şi „65”;
alineatul (3) se abrogă.
24. La articolul 21:
litera a) va avea următorul cuprins:
„a) în privinţa căruia există concluzia negativă a comisiei de acordare a gradelor speciale;”
la litera c), cuvintele „dosarului penal” se substituie, în ambele cazuri, cu cuvintele „cauzei penale”, iar cuvintele „absolvirii de răspundere” se substituie cu cuvintele  „înlăturării răspunderii penale”.
25. Articolul 22 se abrogă.
26. Articolul 24:
alineatul (1):
la litera e), cuvîntul „cetăţeanului” se substituie cu cuvîntul „persoanei”;
alineatul se completează cu litera f) cu următorul cuprins:
„f) să consemneze în registrul special ţinut de subdiviziunea de securitate internă încercările terţilor de a-l influenţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi să informeze în scris directorul.”
la alineatul (3) litera a), cuvîntul „centrale” se exclude.
27. La articolul 25 alineatul (3), cuvîntul „Guvern” se substituie cu cuvîntul „Parlament”.
28. La articolul 27, cuvintele „materială, administrativă şi” se substituie cu cuvintele „civilă, contravenţională sau”.
29. Articolul 30  se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Pentru merite deosebite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, angajatului Centrului i se poate acorda gradul special ulterior înainte de termen sau un grad mai înalt decît cel prevăzut pentru funcţia deţinută, în condiţiile stabilite la art. 16 alin. (61).”
30. Articolul 31 va avea următorul cuprins:
„Articolul 31. Răspunderea disciplinară
(1) Încălcarea obligaţiilor profesionale, disciplinei de serviciu, conduitei profesionale a angajaţilor Centrului se examinează de către Colegiul disciplinar.
(2) Colegiul disciplinar este constituit din:
a) un reprezentant al subdiviziunii securitate internă;
b) un reprezentant al subdiviziunii resurse umane;
c) un reprezentant al sindicatului Centrului;
d) un reprezentant al serviciului juridic al Centrului;
e)  doi reprezentanţi ai Consiliului Civil;
f) un reprezentant al mediului academic.
(3) Colegiul disciplinar îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament aprobat de director. Colegiul disciplinar raportează semestrial directorului despre activitatea sa.
(4) Colegiul disciplinar intentează procedura disciplinară la cererea directorului, a subdiviziunii securitate internă sau a şefului direct al angajatului Centrului.
(5) În timpul examinării cauzei disciplinare, participarea angajatului Centrului în privinţa căruia s-a intentat o procedură disciplinară este obligatorie. Dacă angajatul lipseşte în mod nejustificat, Colegiul disciplinar poate să decidă examinarea cauzei disciplinare în lipsa lui.
(6) Angajatul Centrului în privinţa căruia s-a intentat o procedură disciplinară are dreptul ori i se poate solicita să dea explicaţii în faţa Colegiului disciplinar personal sau asistat de un avocat.
(7) Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin al directorului, în baza deciziei majorităţii membrilor Colegiului disciplinar, în termen de 6 luni de la  constatarea faptei, dar nu mai tîrziu de un an de la comiterea ei.
(8) Pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, a disciplinei de serviciu, a conduitei profesionale, angajatului Centrului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) retrogradare în grad special ori în funcţie;
d) preîntîmpinare asupra corespunderii parţiale serviciului;
e) eliberare din serviciu.
(9) În cazul în care cauza disciplinară s-a intentat în legătură cu faptele, circumstanţele constatate ca urmare a testării integrităţii profesionale, efectuată în conformitate cu art. 121, Colegiul disciplinar propune ca sancţiune eliberarea din serviciu.”
31. Articolul 32 alineatul (2):
la litera f), cuvîntul „organului” se substituie cu cuvîntul „subdiviziunii”, iar în final se introduc cuvintele „în cadrul subdiviziunii Centrului”;
alineatul se completează cu litera i1) cu următorul cuprins:
„i1) în cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art. 121;”.
32. Articolul 34 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Urmărirea penală a angajaţilor Centrului se exercită de către procuror. Urmărirea penală a directorului şi a adjuncţilor lui poate fi pornită numai de către Procurorul General, cu informarea Parlamentului.”
33. La articolul 38:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Protecţia socială a funcţionarului public angajat în cadrul Centrului se efectuează în conformitate cu Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) În cazul decesului angajatului în exerciţiul funcţiunii, familia lui şi persoanele întreţinute de el primesc un ajutor unic echivalent cu mijloacele băneşti de întreţinere pe 10 ani ale defunctului în ultima lui funcţie în organele Centrului. Minorilor care au fost întreţinuţi de cel decedat li se acordă un ajutor lunar suplimentar echivalent cu suma medie a salariului lunar al acestuia în ultima lui funcţie, pînă la atingerea vîrstei de 18 ani.”
articolul se completează cu alineatele (7), (8) şi (9) cu următorul cuprins:
„(7) Angajatul Centrului neasigurat cu locuinţă de serviciu are dreptul la compensarea cheltuielilor pentru închirierea (subînchirierea) unei locuinţe în cuantumul prevăzut de contractul de închiriere (subînchiriere) a locuinţei, dar care nu poate depăşi salariul lui de funcţie.
(8) Angajatul Centrului are dreptul la compensarea cheltuielilor de transport folosit în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(9) Angajatul Centrului are dreptul la prestaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d)–g) din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.”
34. Articolul 40 va avea următorul cuprins:
„Articolul 40. Retribuirea muncii angajaţilor Centrului
(1) Pentru serviciul în cadrul Centrului, angajatul primeşte salariu lunar, raţie alimentară şi echipament.
(2) Salariul lunar al angajatului Centrului se constituie din salariul funcţiei, sporul pentru grad special, suplimentul la salariu, calculat în procente, pentru vechimea în muncă, pentru muncă în condiţii deosebite, din alte plăţi, sporuri şi recompense stabilite de legislaţie.
(3) Angajaţii Centrului beneficiază gratuit de raţie alimentară şi echipament în cazurile stabilite de Parlament.”
35. La articolul 41, litera b) va avea următorul cuprins:
„b) concediu suplimentar:
de 2 zile – pentru vechime în muncă în cadrul Centrului de pînă la 5 ani;
de 5 zile – pentru vechime în muncă în cadrul Centrului de la 5 ani la 10 ani;
de 10 zile – pentru vechimea în muncă în cadrul Centrului de la 10 la 15 ani;
de 15 zile – pentru vechime în muncă în cadrul Centrului de peste 15 ani;”.
36. La articolul 42:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Activitatea Centrului este supusă monitorizării din partea societăţii, supravegherii parlamentare şi controlului autorităţii judiciare în limitele competenţelor stabilite.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Controlul şi supravegherea modului în care angajaţii Centrului în exerciţiul funcţiunii respectă legea este exercitat de procuratură în condiţiile legii.”
Art. XIII. – La articolul 10 alineatul (1) punctul 1) din Legea nr. 1549-XV din 19 decembrie 2002 cu privire la înregistrarea dactiloscopică de stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 14–17, art. 51), cu modificările ulterioare, litera h) va avea următorul cuprins:
„h) Centrul Naţional Anticorupţie;”.
Art. XIV. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 104–110, art. 447), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. În cuprinsul codului, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
2. Articolul 269 va avea următorul cuprins:
„Aticolul 269. Competenţa organului de urmărire penală
al Centrului Naţional Anticorupţie
(1) Organul de urmărire penală al Centrului Naţional Anticorupţie efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor prevăzute la art. 243, 279 şi 324–335 din Codul penal.
(2) Organul de urmărire penală al Centrului Naţional Anticorupţie efectuează, sub conducerea procurorului, urmărirea penală în privinţa infracţiunilor date în competenţa sa, indiferent de calitatea subiectului acestora, cu excepţia infracţiunilor şi persoanelor prevăzute la art. 270 alin. (1) pct. 1) lit. a) şi h) şi pct. 2)–4).”
3. La articolul 270 alineatul (1) punctul 4) va avea următorul cuprins:
„4) infracţiunilor săvîrşite de directorul, adjuncţii şi angajaţii Centrului Naţional Anticorupţie.”
Art. XV. – La articolul 372 alineatul (2) din Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 159–162, art. 648), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XVI. – La articolul 85 alineatul (1) litera g) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 111–115, art. 451), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XVII. – La articolul 285 alineatul (5) din Codul de executare al Republicii Moldova  nr. 443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214–220, art.704), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrului Naţional Anticorupţie”.
Art. XVIII. – La articolul 4 din Legea nr. 15-XV din 17 februarie 2005 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 36–38, art. 122), sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XIX. – La articolul 2 din Legea nr. 16-XV din 17 februarie 2005 pentru ratificarea Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 36–38, art. 124), sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XX. – La articolul 2 din Legea nr. 17-XV din 17 februarie 2005 pentru ratificarea Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 36–38, art. 126), cu modificările  ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XXI. – În cuprinsul Legii nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 35–38, art.148), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XXII. – Legea nr. 333-XVI din 10 noiembrie 2006 privind statutul ofiţerului de urmărire penală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 195–198, art. 918), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 4 alineatul (1), sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrului Naţional Anticorupţie”.
2. La articolul 6 alineatul (1), sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XXIII. – La articolele 2 şi 4 din Legea nr. 158-XVI din 6 iulie 2007 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 103–106, art. 451), sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XXIV. – Legea nr. 165-XVI din 13 iulie 2007 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională şi finanţarea terorismului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 117–126, art. 532) se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1 subalineatul 5 litera a), sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma  „Centrului Naţional Anticorupţie”
2. La articolul 3, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XXV. – Legea nr.190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 141–145, art. 597), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 13 alineatul (2), după sintagma „Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor” se introduce textul „din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie”.
2.  La articolul 131:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor funcţionează ca organ de specialitate, cu statut de subdiviziune independentă în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, în baza prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului de activitate al serviciului, aprobat de  Colegiul Centrului.”
la alineatele (5) şi (6), sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrului Naţional Anticorupţie”.
Art. XXVI. – La articolul 58 alineatul (1) din Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 127–130, art.  496), cu modificările ulterioare, litera e) va avea următorul cuprins:
„e) Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie;”.
Art. XXVII. – În cuprinsul Legii nr. 90-XVI din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 103–105, art. 391), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XXVIII. – Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 3–6, art. 15), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 400 alineatul (1), textul „art. 273 pct. 1)–4), 6)–13), art. 274, art. 277 alin. (1), (4), (5), (7), art. 283, art. 284 alin. (1)–(3), art. 285, 286” se substituie cu textul „art. 272, art. 273 pct. 5),  art. 274 alin. (1) şi (5), art. 277, art. 282–286, 293, 2931, 295”, iar după textul „338–343” se introduce textul „ , art. 349 alin. (1), 350,”.
2. Articolul 401 va avea următorul cuprins:
„Articolul 401. Centrul Naţional Anticorupţie
(1) Contravenţiile prevăzute la art.264, 3131, 3132, 314, 3141 şi 315 se examinează de Centrul Naţional Anticorupţie. Contravenţia prevăzută la art. 2911 se examinează de organul de specialitate al Centrului care a depistat această contravenţie.
(2) Sînt în drept să examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni directorul, directorii adjuncţi ai Centrului Naţional Anticorupţie, şefii subdiviziunilor teritoriale ale acestuia şi adjuncţii lor.”
Art. XXIX. – La articolul 29 alineatul (2) din Legea Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 5 decembrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 237–240, art. 864), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrului Naţional Anticorupţie”.
Art. XXX. – La articolul 3 alineatul (4), la articolul 4 litera a) şi la articolul  7 din Legea nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 57–58, art. 161), sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrului Naţional Anticorupţie”.
Art. XXXI. – La articolul 4 alineatul (1) din Legea nr. 20-XVI din 3 februarie 2009 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 11–12, art. 17), textul „ , Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „şi Serviciul de Informaţii şi Securitate”.
Art. XXXII. – În anexa la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 194–196, art. 637), cu modificările ulterioare, după poziţia „Director, director adjunct al Serviciului de Informaţii şi Securitate” se introduce poziţia „Director, director adjunct al Centrului Naţional Anticorupţie”.
Art. XXXIII. – La articolul 22 alineatul (2) din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 206–209, art. 681), cu modificările ulterioare, sintagma „Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Ministerului Afacerilor Interne”.
Art. XXXIV. – În cuprinsul Legii nr. 59 din 29 martie 2012  privind activitatea specială de investigaţii,  sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie”.
Art. XXXV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 octombrie 2012, cu excepţia prevederilor alineatelor (4) şi (8) din prezentul articol, care vor intra în vigoare la data publicării.
(2) Centrul Naţional Anticorupţie se creează prin reorganizarea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, fiind succesorul de drepturi al acestuia.
(3) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Centrul Naţional Anticorupţie va asigura transmiterea, conform competenţei stabilite, a dosarelor penale şi a dosarelor speciale de investigaţii din gestiune.
(4) Pentru realizarea prevederilor alineatului (3) al prezentului articol, Centrul Naţional Anticorupţie va crea, cu cel puţin o lună înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, comisii speciale din reprezentanţi ai organelor interesate pentru a organiza transmiterea dosarelor.  Dosarele speciale de investigaţii vor fi transmise sub supravegerea procurorilor special desemnaţi de Procurorul General.
(5) Transmiterea dosarelor penale şi a dosarelor speciale de investigaţii se va realiza prin acte de predare-primire, care vor conţine informaţii privind toate actele procedurale întocmite
(6) Dosarele penale, care conţin acte procedurale contestate la procurorul ierarhic superior sau la judecătorul de instrucţie, după examinare se remit Centrului Naţional Anticorupţie, care va asigura transmiterea lor după competenţă în termen de cel mult 10 zile.
(7) Cauzele privind contravenţiile constatate de centru pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate de centru în modul stabilit de lege.
(8) Pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului va organiza un concurs pentru selectarea candidatului la funcţia de director al Centrului Naţional Anticorupţie.
(9) În termen de 2 luni după numirea în funcţie, directorul Centrului Naţional Anticorupţie va prezenta Parlamentului spre aprobare Codul de conduită al angajatului centrului, structura şi efectivul-limită ale centrului, numărul, reşedinţa şi raza de activitate a subdiviziunilor teritoriale.
(10) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va asigura republicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a Legii nr. 1104-XV din 6 iunie 2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie, cu modificările operate inclusiv prin prezenta lege, dîndu-le capitolelor, articolelor şi alineatelor o nouă numerotare şi corectînd, după caz, toate trimiterile la articole şi la alineate.
(11) Pînă la ajustarea legislaţiei în vigoare la prevederile prezentei legi, actele normative ce reglementează activitatea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei se aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.