MINCIUNA

Minciuna

 

Minciuna este o afirmatie care este contrazisa de catre experienta, observatie sau bun simt, care este oferita de mincinos in mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totala sau partiala a faptelor si a adevarului sau prin argumentarea selectiva, dar aparent semnificativa, a faptelor. De regula, minciuna se considera o actiune intentionala de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori usor) confirmabila, pentru a produce confuzie, a oferi false sperante, a determina o anume actiune sau a crea o anume stare intelectiva, sociala ori afectiva care serveste intr-un fel sau altul mincinosului. Desi minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare si de neiertat, se pot totusi identifica si minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de intelegere corecta si/sau de interpretarea gresita a informatiilor existente sau accesibile la un moment dat.

 

Privit dintr-o anumita perspectiva, se poate afirma ca minciuna caracterizeaza personalitatea iar adevarul realitatea, in sensul ca personalitatea poate produce afirmatii confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realitatii in individ, care este un adevar, este o distincta transpunere a unei cantitati purtatoare de informatii care se metamorfozeaza “realitate” cu o structura si fenomenalitate distincta.

 

Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi:

 

– Minciuna individuala cotidiana, produsa spre a genera convingeri, atitudini sau emotii predeterminate, asteptate, în partenerii de actiune sau de afectivitate;

– Minciuna individuala politica, orientata catre schimbarea opiniei si convingerilor unui individ sau a unei multimi de subiecti, cu obtinerea posibilitatii de a manipula intentiile si comportamentele altora in favoarea unui singur individ;

– Minciuna colectiva practicata de un grup sau de catre o comunitate cu o anume pozitie sociala si privilegii. Minciuna politica colectiva vizeaza pastrarea statutului si privilegiilor de catre o minoritate aflata in conflict de interese cu o majoritate defavorizata, lipsita de privilegiile grupului;

– Minciuna economica, individuala sau colectiva, ascunde intentionat starea reala a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.

 

Minciuna sociala este acea afirmatie sau ansamblu de afirmatii care declara sau sustin existenta unor deosebiri de performanta si calitate umana intre indivizi, grupuri de indivizi sau mari colectivitati umane. Aceasta minciuna de tip social (care poate fi adesea orientata rasial sau cultural) cauta sa introduca diferente de valoare intre oameni sub raport conceptual sau afectiv si sa motiveze orice actiuni discriminatorii aplicate si aplicabile celor indezirabili.

 

Acest tip de minciuna segreganta, construita pe baza pretinsei diferente de calitate dintre subiecti, a declansat in decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a intretinut adversitatea si chiar ura dintre indivizi si/sau grupuri, a injosit calitatea de om si a facut mult rau societatii, producand, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferinta si degradare umana.

 

Minciuna stiintifica deriva din constructia unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent daca este conjunctural, fenomenal sau social, si pretentia valabilitatii acelui model (impotriva evidentei stiintifice), respectiv a incapacitatii modelului de a oferi predictii corecte sau de a explica coerent acele segmente ale realitatii, societatii sau individului, pe care pretinde a le teoretiza, legifera si/sau explica.

 

Minciuna culturala vizeaza imprastierea intentionala a unor afirmatii false (care pot fi atat degradante cat si laudative) cu privire la continutul sau la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de arta), prin propunerea si sustinerea unui sistem de valori preferential, sistem care neaga valori consacrate si recunoscute. In schimb, apreciaza drept opere fundamentale, creatii banale, partizane, uneori antisociale, fara calitate artistica, incapabile sa produca satisfactii de natura emotionala si intelectuala superioare si sa extinda orizontul uman al individului sau colectivitatii.

 

Minciuna mare

Este o minciuna care are ca scop sa insele victima in a o face sa creada informatiile spuse de cel care minte, ceva care va fi contrazis, probabil, de unele informatii pe care victima le poseda deja. In cazul in care minciuna este suficient de mare, poate reusi, datorita reticentei victimei sa creada ca un neadevar de o asemenea marime ar fi intr-adevar, fabricate.

 

Cacealmaua (bluffing)

Cacealmaua este atunci cand pretinzi ca ai informatii pe care nu le ai de fapt. Cacealmaua este un act de minciuna care este rareori vazut ca o fapta imorala cand se intampla in timpul unui joc in care aceasta minciuna este un fel de acord in prealabil de catre jucatori. De exemplu, un jucator (de poker in general), incearca sa ii faca pe ceilalti jucatori sa creada ca are carti mai bune decat le are in realitate. In aceasta situatie, minciuna este acceptata si este privita drept tactica de joc.

 

Minciuna deschisa

Este o minciuna spusa drept si confident in fata, cu scopul de a fi convingator.

 

Minciuna majordom

Este un termen inventat de cercetatorii de la Cornell University, care descriu ca fiind minciuni mici spuse electronic si sunt folosite pentru a incheia o conversatie. De exemplu, trimitandu-i cuiva SMS “trebuie sa plec, a venit chelnerul”, cand de fapt nu esti la restaurant.

 

Minciuna contextuala

Se poate afirma o parte a adevarului in afara contextului, stiind ca fara informatii complete, se creeaza o impresie falsa. De asemenea, se pot da fapte exacte dar sa inseli cu ele. De exemplu sa spui “Da, exact, am mancat toata ciocolata singur(a)”, spus pe un ton sarcastic, ar putea suna pentru cel care te asculta, ca defapt nu ai mancat singur ciocolata, cand de fapt ai mancat-o.

 

Economia cu adevarul

Economia cu adevarul este folosita ca un eufemism, pentru minciuna, fie prin oferirea de informatii false, fie prin nedezvaluirea anumitor fapte importante. La propriu, se poate descrie ca dezvaluirea atenta a faptelor, fara a detalia prea cu prea multe informatii; a vorbi cu grija.

 

Minciuna de urgenta

Minciuna de urgenta este o minciuna strategica, spusa atunci cand adevarul nu poate fi spus pentru ca provoaca daune sociale. De exemplu, un vecin poate minti o nevasta furioasa în legatură cu sotul ei infidel, pentru ca sotia sa nu ii provoace leziuni fizice sotului sau invers in timpul conflictului dintre cei doi.

 

Exagerarea

O exagerare apare atunci cand cele mai fundamentale aspecte ale unei afirmatii sunt adevărate, dar numai intr-o anumita masura. De asemenea, este vazuta ca „intindere a adevarului” sau a face ca ceva sau cineva sa para mai puternic, slab sau real decat este in realitate.

 

Minciuna glumeata

Minciunile glumete sunt facute pentru amuzament si formulate intr-un mod pe care sa il inteleaga toti participantii conversatiei sau spectatorii, telespectatorii etc… un exemplu este ironia sau tachinarea.

 

Minciuna pentru copii

Minciunile pentru copii, sunt in general mediocre, in care deseori se utilizeaza eufemisme, pentru a fi mai usor pentru adulti sa abordeze un subiect cu un copil. Printre cele mai cunoscute exemple este cel al berzei „copiii ajung pe lume adusi de barza”, existenta lui Mos Craciun, Zana Maseluta sau Iepurasul de Pasti.

 

Minciuna prin omisiune

Minciuna prin omisiune este acea minciuna prin care se omit date importante, lasand in mod deliberat o conceptie gresita unei persoane.

 

Minciuna in afaceri

Vanzatorul unui produs sau serviciu poate sa faca publicitate falsa despre ceea ce ofera, in special cand are competitie. Numeroase tari au adoptat legi – Protectia consumatorului – pentru a combate astfel de fraude.

 

Minciuna nobila

O minciuna nobila, este una care in mod normal ar creea disconfort daca adevarul ar iesi la suprafata, dar ofera unele beneficii pentru mincinos facand un bine societatii ceea ce inseamna ca face bine altora.

 

Minciuna Alba

Minciunile albe sunt minciuni minore care sunt considerate inofensive, sau chiar benefice, pe termen lung. O versiune generala de o minciuna alba este de a spune doar partial adevarul, prin urmare nu poate fi suspectat de minciuna, pentru a evita intrebarile incomode.

 

Juramantul fals

Juramantul fals este un tip minciuna sau un tip declaratie falsa data sub juramant în timpul unui proces juridic la tribunal sau in orice tip de juramant scris. Juramantul fals este o crima, pentru ca martorul a jurat sa spuna adevărul, iar pentru ca credibilitatea instantei sa ramana intacta, marturia martorului trebuie sa fie adevarata.

 

Reclama exagerata

Aceste reclame sunt afirmatii exagerate, de obicei gasite in publicitate si anunturi, cum ar fi „cea mai buna calitate, la cel mai mic pret”, sau „intotdeauna votati pentru interesul tuturor”. Asemenea afirmatii sunt putin probabil sa fie adevărate, dar nu poate fi dovedit ca sunt false, deci nu incalca legea.

 

 

Taxonomia minciunii conform Sfantului Augustin

Augustin de Hipona s-a nascut in anul 354 in Thagaste, Numidia (azi Souk Ahras in Algeria) si a decedat in anul 430 in Numidia. Este unul din Cei patru Parinti ai Bisericii Occidentale, alaturi de Ambrozie, Ieronim si Grigore cel Mare. Este unul dintre cei mai importanti teologi si filosofi crestini, ale carui opere au modificat substantial gandirea europeana. Opera sa constituie o punte de legatura intre filosofia antica si cea medievala.

Este cunoscut si ca Sfantul Augustin [de Hipona], conform numelui sau din latina Sanctus Augustinus. A scris o carte dedicata minciunii De Mendacio, Despre minciuna. Anterior scrisese “Carte despre minciuna” si “Impotriva minciunii”.

Conform textului cartii De Mendatio, care este o opera tarzie a sa, Sfantul Augustin grupeaza minciunile in opt categorii grupate in ordinea severitatii:

 

1_Minciuni din texte religioase.

2_Minciuni care-i ranesc pe toti si nu servesc nimanui.

3_Minciuni care-i ranesc pe toti si servesc cuiva.

4_Minciuni spuse pentru placerea de a minti.

5_Minciuni spuse pentru “a multumi pe altii intr-o maniera eleganta”.

6_Minciuni care nu ranesc pe nimeni si servesc cuiva.

7_Minciuni care nu ranesc pe nimeni si salveaza viata cuiva.

8_Minciuni care nu ranesc pe nimeni si salveaza “puritatea” cuiva.

 

 

Dragoste si razboi

Cliseul „Totul este corect in dragoste si in razboi”, gaseste justificari pentru minciuni, in ordine pentru a castiga putere. Sun Tzu declara ca „razboiul este bazat pe minciuna”. Niccolò Machiavelli ne sfatuieste in Principele „niciodata sa nu incerci sa castigi cu forta ce se poate castiga cu minciuna”.

 

Psihologia minciunii

Capacitatea de a minti este observata devreme si aproape universal in dezvoltarea umana. Psihologia sociala si Psihologia dezvoltarii sunt ingrijorate din pricina teoriei mintii, cu ajutorul careia oamenii simuleaza reactiile altuia, pentru povestile lor si determina daca minciuna va fi suficient de credula. Cel mai frecvent, aceasta este cunoscuta ca Inteligenta Machiavelliana si apare in timpul dezvoltarii, cand copiii indeplinesc varsta de patru ani sau cinci si sunt capabili sa minta convingator. Inainte de aceasta, ei, pur si simplu sunt incapabili sa inteleaga de ce altii vad lucrurile diferit – si presupun ca este un singur punct de vedere, al lor.

 

Copiii tineri invata din experienta ca spunand o minciuna, pot evita pedepse pentru „faradelegile” provocate, inainte de a li se dezvolta teoria mintii necesara pentru a intelege de ce functioneaza. In această etapa de dezvoltare, copiii spun deseori minciuni exagerate, imposibil de crezut, din cauza cadrului conceptual de a judeca daca o afirmatie poate sa fie crezuta sau chiar sa inteleaga conceptul de credibilitate.

 

Cand copiii invata sa minta, le lipseste intelegerea morala cand ar trebui sa se opreasca. Aceasta dureaza ani de zile in care vede oamenii mintind, iar ca rezultat, isi vor dezvolta o intelegere adecvata. Inclinatia spre minciuna variaza la copii, astfel ca unii se obisnuiesc sa minta, iar altii de a spune adevarul. Obiceiurile se vor schimba cel mai probabil in timpul maturitatii.

 

Mitomania este un termen folosit de psihiatrii care inseamna tendinta patologica de a minti.

 

Un studiu recent ne spune ca pentru a spune o minciuna ne trebuie mai mult timp decat pentru a spune adevarul.

 

 

Moralitatea minciunii

Aristotel credea ca nici o regula generala nu este posibila despre minciuna, pentru ca oricine sustinea minciuna nu putea fi crezut. Filozofii Augustin de Hipona, Toma de Aquino si Immanuel Kant condamna toate minciunile. Conform celor trei, nu sunt circumstante in care unul dintre ei sa minta. Fiecare dintre acesti filosofi au dat cateva argumente impotriva minciunii, toate compatibile intre ele. Printre cele mai importante argumente sunt:

1 – Minciuna este o perversiune a facultatii naturale de vorbire, sfarsitul natural care este de a comunica gandurile vorbitorului.

2- Cand cineva minte, compromite increderea în societate.

 

Intre timp, filosofii utilitaristi sprijina minciunile care fac bine -minciunile albe. In cartea sa Cum Sa Iei Decizii Bune Si Să Ai Dreptate Tot Timpul, Iain King sugereaza o regula despre posibilitatea minciunii, pe care o defineste: „Inseala doar daca poti schimba comportamentul intr-un fel care sa valoreze mai mult decat increderea pe care ai sa o pierzi, daca minciuna o sa fie descoperita.”

 

 

Consecintele minciunii

O data spusa o minciuna, pot aparea doua consecinte: poate fi descoperita sau poate ramane nedescoperita.

In unele circumstante, o minciuna descoperita poate pune la indoiala alte afirmatii spuse de acelasi vorbitor si poate duce la sanctiuni sociale sau legale impotriva vorbitorului. Cand o minciuna este descoperita, ceea ce gandeste si cum se comporta mincinosul, nu mai poate fi prezis sau anticipat, ceea ce inseamna ca increderea fata de mincinos scade.

 

 

La alte specii

Unele studii asupra comunicarii, afirma ca, capacitatea de a minti exista si la alte animale, precum cele din familia Hominidae.

Even Koko, faimoasa gorila care a invatat Limbajul Semnelor (gesturilor/mimica) Americane, a fost prinsa in flagrant, dupa ruperea unei chiuvete de pe un perete in urma unui acces de furie. Ea a spui apoi celor care o ingrijeau ca o pisica a rupt chiuveta si arata cu degetul catre ea. Este neclar daca aceasta a fost o gluma sau o incercare de a da vina pe pisica.

Un limbaj al trupului inselator, poate induce in eroare adevarata intentie a speciei de a ataca sau fugi, s-a observat acest fapt la numeroase specii, inclusiv la lupi.

O pasare mama, insala cand se preface ca are o aripa ruptă, pentru a-i distrage atentia unui potential pradator de la cuibul ei; cea mai cunoscuta este Killdeer.

 

Paradoxuri

In scenariile dualiste (da/nu, alb/negru) raspunsurile sunt intotdeauna date, o persoana care stim ca minte constant, paradoxal ar fi o sursa de adevar.

 

Detectarea minciunii

Unii oameni detecteaza mai bine minciunile decat altii, pentru ca sunt in stare de a deosebi o minciuna prin expresii faciale, ritmul vorbirii, anumite miscari si alte metode.

 

Conform cercetătorului David J. Lieberman în cartea Never Be Lied To Again: How to Get the Truth In 5 Minutes Or Less In Any Conversation Or Situation, aceste metode pot fi invatate.

 

Unele metode de interogare pot avea o sansa mai mare de succes, de exemplu „Cand a fost ultima data cand ai fumat marijuana?”, este mai probabil sa afli adevărul decat intreband „fumezi iarba?”. Punerea unei intrebari pentru a obtine informatia pe care o vrei, este o abilitate ce se poate invata. Evitarea intrebarilor vagi, va ajuta la evitarea minciunilor prin omisiune sau imprecizie.

Intrebarea daca minciunile pot fi detectate prin tehnici nonverbale este un subiect controversat.

 

O gama larga de medicamente au fost propuse si folosite anecdotic, desi nici unul nu este considerat foarte util.

 

Un studiu recent ne spune ca pentru a spune o minciuna dureaza mai mult timp decat atunci cand se spune adevarul si astfel timpul de rsspuns poate fi folosit ca o metoda de detectare a minciunii. Totusi, s-a demonstrat ca un raspuns rapid poate fi dovada unei minciuni pregătite.

 

 

 

Povesti faimoase

Petrica si lupii, povestea populara, existenta in multe culturi, a unui tanar pastor care ajunge sa nu mai fie crezut de sat datorita uzarii credibilitatii sale morale pana la zero

Pinocchio, povestea unei papusi de lemn metamorfozata intr-un baiat, al carui nas creste mai lung si mai mare de fiecare data cand spune o minciuna.

 

 

Sursa materialului: Wikipedia – enciclopedia libera